1. Cele 5 categorii ale limbajului de politețe (deosebite după cine este înălțat)
„Îndrumarul privind limbajul de politețe” al Agenției pentru Afaceri Culturale împarte keigo în 5 feluri. Punem în ordine pe cine înalță fiecare dintre ele: sonkeigo, kenjōgo I, kenjōgo II, teineigo și bikago.
Când dai telefon unui partener de afaceri, în cuprinsul unei conversații scurte apar unele după altele „fapta celuilalt”, „fapta ta” și „fapta unui om din firma ta”. Numai pentru „a spune”, cuvântul ales se schimbă: dacă spune celălalt, „ossharu”; dacă îi spui tu celuilalt, „mōshiageru”; dacă transmiți respectuos ceva de pe partea ta, „mōsu”. Ce anume alegi nu se hotărăște după gradul de politețe, ci după cine este înălțat prin acea vorbă. Dacă greșești aici, ajungi să-l cobori pe celălalt sau să-i ridici pe ai tăi.
Îndrumarul împarte keigo în 5 feluri: limbaj respectuos (尊敬語 sonkeigo, tipul irassharu, ossharu), limbaj modest I (謙譲語Ⅰ kenjōgo I, tipul ukagau, mōshiageru), limbaj modest II, adică limbaj deferent (謙譲語Ⅱ kenjōgo II / 丁重語 teichōgo, tipul mairu, mōsu), limbaj politicos (丁寧語 teineigo, tipul desu, masu) și limbaj de înfrumusețare (美化語 bikago, tipul o-sake, o-ryōri). În vechea împărțire în 3 categorii, kenjōgo I și kenjōgo II erau luate laolaltă drept „kenjōgo”, iar teineigo și bikago laolaltă drept „teineigo”. Aproape toate accidentele de keigo care se întâmplă la locul de muncă se concentrează tocmai în partea reîmpărțită, adică în deosebirea dintre kenjōgo I și kenjōgo II.
Sonkeigo se folosește vorbind despre faptele, lucrurile sau starea celuilalt ori a unei a treia persoane, înălțând persoana respectivă. În „sensei wa raishū kaigai e irassharu” (domnul profesor pleacă săptămâna viitoare în străinătate) este înălțat profesorul, cel care face fapta; în „sensei no o-namae” (numele domnului profesor) este înălțat profesorul ca posesor; în „o-isogashii” (sunteți ocupat) este înălțat cel care se află în acea stare. Kenjōgo I se folosește pentru fapte și lucruri care pornesc dinspre tine spre celălalt sau spre o a treia persoană, înălțând persoana spre care se îndreaptă fapta. În „sensei no tokoro ni ukagau” (mă duc la domnul profesor), verbul ukagau îl înalță pe profesor, care este ținta deplasării. De reținut că „kudasaru” exprimă totodată, pe lângă înălțarea celui care face fapta, și primirea unui bine, iar „itadaku”, pe lângă înălțarea țintei faptei, tot primirea unui bine.
Kenjōgo II (teichōgo) se folosește ca să vorbești deferent despre faptele și lucrurile de pe partea ta față de cel căruia îi vorbești sau îi scrii. Aici intră mairu, mōsu, itasu, oru, zonjiru. Marea deosebire față de kenjōgo I este că se poate folosi chiar dacă nu există o țintă potrivită pentru a fi înălțată: „otōto no tokoro ni ukagaimasu” este o greșeală, fiindcă ajungi să-l înalți pe propriul frate mai mic, în timp ce „otōto no tokoro ni mairimasu” (mă duc la fratele meu mai mic) nu are nimic problematic. Pe de altă parte, kenjōgo II se folosește în principiu pentru lucrurile de pe partea ta, așa că nu este potrivit pentru fapta celuilalt, ca în „dochira kara mairimashita ka”. De asemenea, în general se folosește însoțit de „masu”.
Teineigo se formează adăugând „desu” și „masu” ca să vorbești politicos față de cel căruia i te adresezi, iar cu un grad de politețe și mai înalt există „(de) gozaimasu”. Bikago înfrumusețează lucrurile despre care se vorbește, ca în „o-sake” (băutură) și „o-ryōri” (mâncare), și nu are rolul de a înălța pe cineva. La urmă, există trei principii pentru folosirea lui sonkeigo și kenjōgo I: pe cei de pe partea ta nu îi înalți; folosirea tipică este să-l înalți pe celălalt; despre o a treia persoană judeci în ansamblu și o înalți dacă e mai potrivit să o înalți, având însă grija de a nu înălța o a treia persoană despre care crezi că, din punctul de vedere al celui cu care vorbești, nu este văzută drept cineva de înălțat.
Cele 5 categorii de keigo și cine este înălțat de fiecare
Felul
Despre ce se vorbește
Cine este înălțat
Exemple de cuvinte
Sonkeigo (尊敬語)
Faptele, lucrurile și starea celuilalt sau ale unei a treia persoane
Keigo prin care vorbești despre faptele, lucrurile sau starea celuilalt ori a unei a treia persoane, înălțând acea persoană. Irassharu, ossharu, nasaru, meshiagaru, o-tsukai ni naru, o-namae, o-isogashii etc.
Limbaj modest I (謙譲語Ⅰ, kenjōgo I)
Keigo prin care vorbești despre fapte și lucruri care pornesc dinspre tine spre celălalt sau spre o a treia persoană, înălțând persoana spre care se îndreaptă fapta. Ukagau, mōshiageru, o-me ni kakaru, sashiageru, o-todoke suru etc.
Limbaj modest II / limbaj deferent (謙譲語Ⅱ・丁重語, kenjōgo II / teichōgo)
Keigo prin care vorbești deferent despre faptele și lucrurile de pe partea ta, față de cel căruia îi vorbești sau îi scrii. Mairu, mōsu, itasu, oru, zonjiru, sessho (cartea mea), shōsha (firma noastră) etc. În general se folosește însoțit de „masu”.
Limbaj politicos (丁寧語, teineigo)
Keigo prin care vorbești politicos față de cel căruia i te adresezi. „Desu” și „masu”. Cu un grad de politețe și mai înalt există „(de) gozaimasu”.
Limbaj de înfrumusețare (美化語, bikago)
Forme care înfrumusețează lucrul despre care se vorbește. „O-sake”, „o-ryōri”. Nu are rolul de a înălța pe cineva — nici pe autorul faptei, nici ținta ei, nici interlocutorul — și este socotit keigo în sens larg.
A înălța (立てる, tateru)
A vorbi așezând persoana respectivă mai sus în plan lingvistic. Este o denumire care acoperă trăsătura comună nu numai cazurilor de venerație sinceră, ci și celor în care respecți poziția cuiva sau păstrezi distanța.
Kudasaru și itadaku (くださる・いただく)
„Kudasaru” adaugă la sonkeigo, iar „itadaku” la kenjōgo I, și înțelesul suplimentar „din acea faptă mi se face un bine”.
Exemple rezolvate
„Sensei kara no o-tegami” (scrisoarea de la domnul profesor) și „sensei e no o-tegami” (scrisoarea către domnul profesor) au, deși e același „o-tegami”, feluri diferite de keigo. Care sunt?
Răspuns și raționament „Sensei kara no o-tegami” îl înalță pe profesor ca autor al faptei de a scrie scrisoarea, deci este sonkeigo. „Sensei e no o-tegami” îl înalță pe profesor ca țintă, deci este kenjōgo I. Un exemplu în care aceeași formă poate fi și sonkeigo, și kenjōgo I.
I-ai spus fostului tău dascăl, domnul Katō: „Otōto no tokoro ni mairimasu.” Pe cine înalți?
Răspuns și raționament Îl înalți pe interlocutor, adică pe domnul Katō, iar pe fratele mai mic nu îl înalți. Mairu este kenjōgo II, adică un keigo prin care vorbești deferent față de cel căruia i te adresezi. Dacă ai spune „Otōto no tokoro ni ukagaimasu”, l-ai înălța pe fratele tău, ceea ce este o greșeală.
Este potrivit ca un angajat al gării să spună „A, basu ga mairimashita” (a, a sosit autobuzul)?
Răspuns și raționament Este potrivit. Kenjōgo II se folosește în principiu pentru fapte de pe partea vorbitorului, dar poate fi folosit și pentru terți sau lucruri pe care, dacă nu le înalți, nu comiți vreo lipsă de respect, și își îndeplinește rolul de a vorbi deferent față de cel căruia i te adresezi.
Surse și temei: Raportul Consiliului pentru Afaceri Culturale „Îndrumar privind limbajul de politețe” (敬語の指針, Keigo no Shishin; 2 februarie Heisei 19, adică 2007), capitolul 2 Alcătuirea limbajului de politețe, secțiunea 1 Felurile limbajului de politețe și rolul lor
2. Formele keigo (folosirea lui o- și go-, dublul onorific, forma posibilității)
Keigo are forme speciale, care înlocuiesc cuvântul cu altul anume, și forme generale, care se aplică la o mulțime de cuvinte. Reținem folosirea lui o- și go-, formele care nu se pot construi și deosebirea dintre dublul onorific și înlănțuirea de forme onorifice.
Sonkeigo are forme speciale, care înlocuiesc cuvântul cu altul — iku, kuru și iru cu „irassharu”, iu cu „ossharu”, suru cu „nasaru”, taberu și nomu cu „meshiagaru”, kureru cu „kudasaru” — și forme generale, care se pot aplica pe scară largă la tot felul de cuvinte. Formele generale sunt „o- (go-) … ni naru”, „… (ra)reru”, „… nasaru”, „go- … nasaru”, „o- (go-) … da (desu)” și „o- (go-) … kudasaru”. Aici trebuie luată aminte forma „o- (go-) … suru”: ea este o formă de kenjōgo I, deci nu se poate folosi ca sonkeigo. De asemenea, „go- … sareru” este considerată, la origine, o formă nepotrivită de sonkeigo.
Folosirea lui o- și go- urmează principiul „o- înaintea unui cuvânt de origine japoneză (wago)” și „go- înaintea unui cuvânt de origine chineză (kango)”. Astfel: yomu → o-yomi ni naru, dekakeru → o-dekake ni naru, riyō suru → go-riyō ni naru, shusseki suru → go-shusseki ni naru. Totuși, în bikago se preferă o- chiar și înaintea unui kango, ca în „o-ryōri” și „o-keshō”, iar în afara bikago există exemple neregulate precum „o-kagen” și „o-genki”. Mai mult, există verbe care prin uzanță nu se combină cu o- sau go- și pentru care „o- (go-) … ni naru” nu se poate construi. Îndrumarul dă ca exemple de forme imposibile o-shini ni naru, go-shippai ni naru și go-unten ni naru, arătând în locul lor o-nakunari ni naru / nakunarareru, shippai nasaru / shippai sareru și, respectiv, unten nasaru / unten sareru. Go-ran ni naru, oide ni naru, o-yasumi ni naru și o-meshi ni naru sunt exemple de construcții neregulate.
Formele speciale de kenjōgo I sunt ukagau, mōshiageru, zonjiageru, sashiageru, itadaku, o-me ni kakaru, o-me ni kakeru, go-ran ni ireru, haiken suru și haishaku suru. Formele generale sunt „o- (go-) … suru”, „o- (go-) … mōshiageru”, „… te itadaku” și „o- (go-) … itadaku”. Fiindcă „o- (go-) … suru” este o formă care înalță ținta faptei, ea se poate construi numai la verbele care au o persoană drept țintă. Todokeru (a duce, a livra) și annai suru (a conduce, a îndruma) au o țintă, deci se poate spune o-todoke suru și go-annai suru; în schimb, la taberu (a mânca) și jōsha suru (a urca în vehicul) nu se poate presupune o persoană-țintă, așa că formele o-tabe suru și go-jōsha suru nu se pot construi. Kenjōgo II are o singură formă generală, „… itasu”, iar aceasta se poate folosi numai cu verbele de tip sahen.
Când adaugi înțelesul de posibilitate, treci mai întâi cuvântul în formă de politețe și abia apoi în forma posibilității. La sonkeigo: meshiagareru, o-yomi ni nareru, go-riyō ni nareru; la kenjōgo I: ukagaeru, o-todoke dekiru, go-hōkoku dekiru. Invers, „o- (go-) … dekiru” este forma de posibilitate a lui kenjōgo I „o- (go-) … suru”, deci nu este potrivit să o folosești pentru fapta celuilalt. Anunțul din gară „go-jōsha dekimasen” se cuvine spus „go-jōsha ni naremasen”, fiind cu putință și formulările „go-jōsha itadakemasen” și „go-jōsha wa dekimasen”. La cuvintele alcătuite dintr-un verb și un adjectiv, ca „wakari-nikui” (greu de înțeles) și „yomi-yasui” (ușor de citit), treci în sonkeigo numai partea verbală: „o-wakari ni nari-nikui”, „o-yomi ni nari-yasui”.
Când la un singur cuvânt se folosesc de două ori forme de politețe de același fel, avem un dublu onorific, cum este „o-yomi ni narareru”. Dublul onorific este socotit în general nepotrivit, dar există și forme fixate prin uzanță, precum o-meshiagari ni naru, o-mie ni naru, o-ukagai suru, o-ukagai itasu și o-ukagai mōshiageru. Față de acestea, îmbinarea a două sau mai multe cuvinte puse fiecare în formă de politețe și legate cu „te” se numește înlănțuire de forme onorifice (敬語連結, keigo renketsu) și, dacă fiecare formă în parte este potrivită și legătura nu are nimic nelogic, este în principiu admisă. Exemple: „o-yomi ni natte irassharu”, „o-yomi ni natte kudasaru”. Sunt însă nepotrivite înlănțuirile în care descrii fapta celuilalt cu kenjōgo I și ajungi astfel să te înalți pe tine, ca în „sensei wa watashi no ie ni ukagatte kudasatta” și „watashi wa sensei ni go-annai shite itadaita”; ultima devine potrivită dacă scoți „shite” și spui „go-annai itadaku”.
Și particulele cer atenție. La „kudasaru” subiectul este profesorul, iar la „itadaku” subiectul ești tu, de unde „sensei ga shidō shite kudasatta” și „sensei ni shidō shite itadaita”. Dacă spui „sensei ga go-shidō itadaita”, cum itadaku are înțelesul de a primi, iese că profesorul a primit îndrumare de la altcineva.
Deosebirea dintre dublul onorific și înlănțuirea de forme onorifice
Categoria
Exemplu
Cum îl tratează Îndrumarul
Dublu onorific
o-yomi ni narareru
Două forme de politețe de același fel suprapuse pe un singur cuvânt. În general nepotrivit
Dublu onorific fixat prin uzanță
o-meshiagari ni naru / o-mie ni naru / o-ukagai suru
Date de Îndrumar drept forme fixate prin uzanță
Înlănțuire de forme onorifice
o-yomi ni natte irassharu / o-yomi ni natte kudasaru
Dacă fiecare formă în parte este potrivită și nu e nimic nelogic, în principiu se admite
Înlănțuire nepotrivită
go-annai shite itadaku / ukagatte kudasaru
Descrii fapta celuilalt cu kenjōgo I și ajungi să te înalți pe tine. Se spune go-annai itadaku
Forma prin care cuvântul însuși este înlocuit cu un altul spre a deveni keigo, ca iku → irassharu sau tazuneru → ukagau.
Forma generală (一般形, ippankei)
Forma prin care se face keigo aplicând un tipar la o mulțime de cuvinte, ca „o- (go-) … ni naru” și „o- (go-) … suru”.
Dublul onorific (二重敬語, nijū keigo)
Folosirea de două ori, la un singur cuvânt, a unor forme de politețe de același fel. De exemplu o-yomi ni narareru. În general este nepotrivit, dar există și forme fixate prin uzanță, precum o-meshiagari ni naru și o-ukagai suru.
Înlănțuirea de forme onorifice (敬語連結, keigo renketsu)
Două sau mai multe cuvinte puse fiecare în formă de politețe și legate cu particula de legătură „te”. De exemplu o-yomi ni natte irassharu. Dacă fiecare formă în parte este potrivită și nu e nimic nelogic, este în principiu admisă.
o- + wago, go- + kango (お+和語・御+漢語)
Principiul folosirii lui o- și go-. O-yomi ni naru / go-riyō ni naru. Totuși, în bikago se preferă o- chiar și la un kango, iar există și neregularități precum o-kagen și o-genki.
o- (go-) … dekiru (お(ご)……できる)
Forma de posibilitate a lui kenjōgo I „o- (go-) … suru”. Se poate folosi pentru fapta proprie, dar nu se poate folosi ca sonkeigo pentru a exprima posibilitatea faptei celuilalt. Forma de posibilitate a lui sonkeigo este „o- (go-) … ni nareru”.
Kenjōgo II la substantive (名詞の謙譲語Ⅱ)
Cuvinte care îți prezintă cu modestie propria parte adăugând gu-, shō-, setsu- sau hei-, ca guken (părerea mea), shōsha (firma noastră), sessho (cartea mea), heisha (firma noastră). Aproape exclusiv de limbă scrisă.
Exemple rezolvate
Este bine să spui „Buchō wa go-unten ni narimasu ka”?
Răspuns și raționament Nu este bine. Îndrumarul dă unten suru ca pe un cuvânt la care, prin uzanță, forma „go- … ni naru” nu se poate construi. Se spune „unten nasaimasu ka” sau „unten saremasu ka”.
Care este problema din „Sensei ga go-shidō itadaita okage desu”?
Răspuns și raționament Itadaku are înțelesul de a primi, așa că subiectul trebuie să fii tu, cel care primește îndrumarea, iar profesorului i se pune particula ni: „sensei ni go-shidō itadaita”. Dacă vrei ca subiectul să fie profesorul, spui „sensei ga go-shidō kudasatta”.
„O-ukagai shimasu” nu este oare un dublu onorific?
Răspuns și raționament Este un dublu onorific. Însă o-ukagai suru, o-ukagai itasu și o-ukagai mōshiageru sunt date de Îndrumar ca exemple de dublu onorific fixat prin uzanță, așa că nu e nicio problemă să le folosești.
Surse și temei: Raportul Consiliului pentru Afaceri Culturale „Îndrumar privind limbajul de politețe” (敬語の指針, Keigo no Shishin; 2 februarie Heisei 19, adică 2007), capitolul 2 Alcătuirea limbajului de politețe, secțiunea 2 Formele keigo / același text, capitolul 3 Folosirea concretă a keigo, secțiunea 2 Alegerea potrivită a formelor de politețe
3. Situațiile în care eziți la alegere (confuzia dintre sonkeigo și kenjōgo I)
Cel mai frecvent accident de keigo la locul de muncă este să folosești kenjōgo I pentru fapta celuilalt. Verificăm confuziile pentru care Îndrumarul dă exemple concrete și locul potrivit al lui „sasete itadaku”.
Îi spui unui client, la recepție, „tantōsha ni ukagatte kudasai”; îl întrebi pe șef „sono fairu mo o-mochi shimasu ka”; scrii într-un anunț „go-zaitaku suru hitsuyō wa arimasen”. Toate acestea sunt exemple, luate în discuție de Îndrumar, în care s-a folosit kenjōgo I deși era vorba de fapta celuilalt. Ukagau, o-kiki suru, o-tazune suru, o-mochi suru și go-zaitaku suru sunt toate forme de kenjōgo I, deci nu se pot folosi pentru faptele clientului sau ale șefului. Se trec în sonkeigo, respectiv: o-kiki kudasai / o-tazune kudasai, o-mochi ni narimasu ka, go-zaitaku nasaru hitsuyō / go-zaitaku no hitsuyō. Nici dacă adaugi kudasai, ca în „tantōsha ni o-kiki shite kudasai”, faptul că o-kiki suru este kenjōgo I nu se schimbă, deci tot nu se poate folosi.
Există și confuzii legate de kenjōgo II. Chiar dacă îi spui domnului Katō „Ashita wa, Tanaka-sensei no tokoro ni mairimasu”, nu iese că l-ai înălțat pe domnul Tanaka. Mairu este un keigo prin care vorbești deferent față de interlocutor și nu are rolul de a înălța o a treia persoană care apare în discuție. Ca să-l înalți pe domnul Tanaka, spui „ukagaimasu”. Invers, există expresii care, deși conțin mairu sau mōsu, nu funcționează ca kenjōgo II. „Go-jisan kudasai”, „o-mōshide kudasai” și „o-mōshikomi kudasai” se folosesc fără nicio problemă pentru fapta celuilalt. Dacă totuși te deranjează, le poți înlocui cu „o-mochi kudasai” și „osshatte kudasai”. Și „Sono yō ni mōshitsutaete okimasu” este o formulare spusă cu deferență președintelui firmei, adică interlocutorului, și nu îl ridică pe subalternul căruia i se transmite mesajul.
A pune o- sau go- la lucrurile de pe propria parte nu este întotdeauna interzis. În „(sensei o) o-machi suru” (îl aștept pe domnul profesor) și „(Yamada-san ni) go-setsumei o shitai” (vreau să-i explic domnului Yamada) nu e absolut nicio problemă, fiind vorba de kenjōgo I, care înalță ținta faptei, iar uneori forma se folosește ca bikago, ca în „watashi no o-kashi” (dulciurile mele). Nu se pune atunci când, ca în „watashi no o-kangae” și „watashi no go-ryokō”, ai ajunge să înalți propriile fapte sau lucruri; aceasta este greșeala de a folosi sonkeigo pentru propria parte.
Itadaku și kudasaru se pot folosi amândouă. „Go-riyō itadaku” este kenjōgo I, „go-riyō kudasaru” este sonkeigo, iar cum și persoana înălțată, și faptul că exprimă conștiința primirii unui bine sunt aceleași, judecata Îndrumarului este că în amândouă keigo este folosit potrivit. Se arată totuși că, în privința felului în care este receptată, folosirea lui „go-riyō itadaku” diferă de la om la om.
„(O- / go-) … (sa)sete itadaku” este forma folosită atunci când există faptul sau sentimentul că ceea ce faci tu se face cu îngăduința celuilalt sau a unei a treia persoane și că din asta primești un bine. „Kopī o torasete itadakemasu ka” (îmi dați voie să fac o copie?), spus înainte de a copia cartea celuilalt, îndeplinește această condiție. „Happyō sasete itadakimasu”, la începutul unei comunicări științifice, sau „Honjitsu, kyūgyō sasete itadakimasu”, pe un afiș, sunt cam prolixe când condiția îngăduinței lipsește, iar „happyō itashimasu” și „kyūgyō itashimasu” sunt mai concise. „○○ kōkō o sotsugyō sasete itadakimashita”, spus la prezentarea personală, este socotit nepotrivit atunci când se simte că nu e vorba nici de îngăduință, nici de vreun bine primit.
Confuziile date de Îndrumar și formularea corectată
Ce vrei să spui
Formularea confuză
Formularea potrivită
Vrei ca un client să întrebe persoana responsabilă
tantōsha ni ukagatte kudasai
tantōsha ni o-kiki kudasai / o-tazune kudasai
Îl întrebi pe șeful de secție dacă ia el fișierul
sono fairu mo o-mochi shimasu ka
sono fairu mo o-mochi ni narimasu ka
Celălalt nu are nevoie să fie acasă
go-zaitaku suru hitsuyō wa arimasen
go-zaitaku nasaru hitsuyō / go-zaitaku no hitsuyō wa arimasen
Folosirea greșită a persoanei înălțate: kenjōgo I pentru fapta celuilalt, sonkeigo pentru fapta proprie și altele asemenea. Îndrumarul dă multe exemple concrete.
O-kiki suru, o-tazune suru (お聞きする・お尋ねする)
Kenjōgo I, la fel ca ukagau. Nu se pot folosi pentru faptele clientului sau ale șefului. Când vrei ca celălalt să întrebe, treci în sonkeigo: o-kiki kudasai, o-tazune kudasai.
Go-jisan kudasai (御持参ください)
Conține caracterul din mairu, dar aici 参 nu funcționează ca kenjōgo II, deci se poate folosi fără probleme pentru fapta celuilalt. La fel, o-mōshide kudasai și o-mōshikomi kudasai.
Mōshitsutaeru (申し伝える)
Felul de a spune cu deferență, față de interlocutor, că vei transmite ceva unei persoane de pe partea ta. Nu îl ridică pe subalternul căruia i se transmite.
Go-riyō itadaku (御利用いただく)
Kenjōgo I. Exprimă fapta celuilalt sau a unei a treia persoane din poziția vorbitorului și este un keigo la fel de potrivit ca sonkeigo „go-riyō kudasaru”.
Sasete itadaku (させていただく)
Forma folosită când ceea ce faci tu (a) se face cu îngăduința celuilalt sau a unei a treia persoane și (b) îți aduce un bine. Gradul de acceptabilitate variază după cât de mult sunt îndeplinite aceste condiții.
Exemple rezolvate
La recepție ți s-a spus „tantōsha ni ukagatte kudasai” și ți s-a părut ciudat. Ce este greșit?
Răspuns și raționament Ukagau este kenjōgo I și ajunge să înalțe persoana responsabilă, care este ținta întrebării. Ca să fie înălțat clientul, se folosește sonkeigo: „tantōsha ni o-kiki kudasai” sau „tantōsha ni o-tazune kudasai”.
Când îi transmiți unui subaltern dispoziția președintelui firmei, este bine să spui „Sono yō ni mōshitsutaete okimasu”?
Răspuns și raționament Este bine. Mōsu este kenjōgo II, iar formularea este spusă cu deferență președintelui, adică interlocutorului, și nu îl înalță pe subaltern, care este ținta transmiterii.
Cum stă lucrurile cu „Happyō sasete itadakimasu”, spus la începutul unei prezentări?
Răspuns și raționament Dacă sunt îndeplinite condițiile îngăduinței și ale binelui primit, se potrivește cu folosirea de bază. Când condiția îngăduinței lipsește, formularea devine cam prolixă, așa că „Happyō itashimasu” se simte mai concis.
Surse și temei: Raportul Consiliului pentru Afaceri Culturale „Îndrumar privind limbajul de politețe” (敬語の指針, Keigo no Shishin; 2 februarie Heisei 19, adică 2007), capitolul 3 Folosirea concretă a keigo, secțiunea 2 Alegerea potrivită a formelor de politețe
4. Keigo hotărât de situație (uchi și soto, recunoașterea ostenelii, rugămintea)
Chiar cu aceeași persoană, keigo se schimbă după cine este cel căruia îi vorbești. Verificăm, situație cu situație, tratamentul celor din propria tabără, recunoașterea ostenelii și lauda, felul de a formula o rugăminte și keigo din manualele de deservire.
Față de un partener de afaceri, și șeful tău este un om de pe partea ta, adică din uchi (ウチ, înăuntru). Chiar dacă în fiecare zi îi vorbești cu keigo domnului Tanaka, șeful de departament, când vorbești despre el cu cineva din afara firmei nu e nicio problemă să-i spui „Tanaka”. Există și felul de a spune care arată treapta ierarhică tratându-l totuși ca pe unul dintre ai tăi, „buchō no Tanaka” (Tanaka, șeful nostru de departament), iar în situații formale se poate spune „heisha no buchō” (șeful de departament al firmei noastre), în situații mai relaxate „uchi no buchō” (șeful nostru de departament). De luat aminte la „Tanaka-buchō”: aceasta nu este o formulă care îl tratează ca pe unul dintre ai tăi, deci nu este potrivită. Și despre propria familie, în situații formale se spune de bază chichi (tata), haha (mama), sofu (bunicul), sobo (bunica), ani (fratele mai mare), ane (sora mai mare).
Linia dintre uchi și soto (ソト, în afară) se trage altfel când se schimbă interlocutorul. Dacă ești prezentator la petrecerea de sfârșit de an numai cu angajații firmei, poți să-l înalți pe președinte și să spui „Shachō kara go-aisatsu o itadakimasu”; la o reuniune cu mulți oameni din afară îi înalți pe aceștia și spui „Shachō kara go-aisatsu o mōshiagemasu”. Când un șef de birou îi transmite șefului de departament spusele șefului de secție, există părerea că, fiindcă din punctul de vedere al șefului de departament șeful de secție nu este văzut ca cineva de înălțat, e mai bine ca acesta din urmă să nu fie înălțat, spunând cu kenjōgo II „Kachō wa, kono yō ni mōshite orimashita”. Pe de altă parte, există și părerea că, dacă îl înalți pe șeful de secție, îl înalți implicit și pe șeful de departament aflat mai sus, iar aceasta admite „osshatte imashita”; și în acel caz se poate avea grija de a tempera politețea, până la ceva de felul „iwarete imashita”. De reținut că la școală, când îi comunici unui părinte că domnul învățător Tanaka, colegul tău, nu este de față, după conștiința uchi–soto ar fi „Tanaka wa orimasen”, dar în sondajele de opinie mulți susțin „Tanaka-sensei”, existând și metoda neutră de a-l numi cu titlul funcției, „Tanaka-kyōyu” (învățătorul Tanaka).
Recunoașterea ostenelii și lauda au un sens al lor. „Go-kurō-sama” este, în esență, o expresie prin care îi recunoști osteneala cuiva care a muncit pentru tine, iar cum recunoașterea ostenelii merge de la cel de sus către cel de jos, se consideră mai bine să nu o folosești față de cineva mai mare în rang. Șefului care te-a învățat cum se face treaba îi transmiți mulțumire, spunând „Arigatō gozaimashita”, iar șefului care a stat împreună cu tine peste întocmirea hârtiilor, când pleacă acasă, îi poți spune „O-tsukare-sama de gozaimashita”. Și cu lauda e la fel: faptul de a-ți fi lăudate hainele, lucrurile purtate sau înfățișarea se petrece în principiu între oameni apropiați, așa că a-i lăuda cravata unui conferențiar cu care nu ești chiar apropiat nu se poate numi potrivit. Mai potrivit este să-i spui că expunerea a fost ușor de urmărit sau că ți-a folosit. De asemenea, evită să întrebi direct un superior despre capacitățile, intențiile sau dorințele lui, și pune întrebarea în forma unui fapt, ca în „Furansugo mo o-hanashi ni narimasu ka” (vorbiți și franceză?).
Și felul de a te adresa, și rugămintea au tiparele lor. „Anata” se folosește astăzi în general față de cineva egal sau mai jos în rang și este un cuvânt greu de folosit față de un superior. Pe cel al cărui nume îl știi îl chemi pe nume, iar față de cel al cărui nume nu îl știi poți ocoli problema folosind keigo pentru fapta lui: „O-kangae o o-kikase kudasai” (spuneți-mi, vă rog, ce credeți). La adresa de pe o scrisoare, a scrie „Yamada Ichirō-sensei onchū” când numele persoanei este cunoscut este nepotrivit, fiindcă onchū (御中) este o formulă care arată că scrisoarea se adresează celor din interiorul unei organizații sau instituții. La rugăminți, dacă spui „Kono shigoto o shite itadakimasu” fără a fi tu cel răspunzător, formularea sună de parcă ai avea putere de decizie, așa că lași hotărârea celuilalt: „shite itadakemasu ka”, „o-negai dekimasu ka”. Iar dacă, în loc să lași ceva pe birou spunând brusc „Kore, o-negai shimasu”, adaugi o formulă de introducere precum „sumimasen ga” (scuzați-mă, dar), impresia se schimbă numai prin atât.
Și keigo din manualele de deservire a clienților este util ca tipar, dar unele formule s-au fixat greșite. „Go-chūmon no shina wa o-soroi ni narimashita deshō ka” înalță, prin forma de sonkeigo „o- … ni naru”, un obiect, adică produsele comandate. Se spune „Go-chūmon no shina wa, soroimashita deshō ka” sau „Go-chūmon no shina wa, ijō de yoroshii deshō ka”. Îndrumarul arată că, atunci când manualele prescriu pentru fiecare situație o folosire excesiv de uniformă a keigo, se ajunge ușor, dimpotrivă, la a-i face pe oameni să se simtă prost sau la o folosire nepotrivită prin exces ori prin lipsă, dar spune totodată că ele sunt utile ca îndreptar pentru cei care nu au deprins încă limbajul de politețe.
Formulări care se schimbă după cine este interlocutorul
Situația
Formularea socotită potrivită
Motivul arătat de Îndrumar
Anunți cuvântul președintelui la petrecerea de sfârșit de an numai cu angajații
Shachō kara go-aisatsu o itadakimasu
Este de ajuns să te gândești la pozițiile din interiorul firmei, iar președintele este cineva care trebuie înălțat
Anunți cuvântul președintelui la o reuniune cu mulți oameni din afară
Shachō kara go-aisatsu o mōshiagemasu
Pe președintele din uchi nu îl înalți, ci îi înalți pe cei care ascultă cuvântul
Vorbești unui partener de afaceri despre șeful tău de departament, Tanaka
Tanaka / buchō no Tanaka / heisha no buchō
Îl tratezi ca om din uchi. „Tanaka-buchō” nu este o formulă de tratare ca om din uchi
Îi transmiți șefului de departament spusele șefului de secție
Kachō wa, kono yō ni mōshite orimashita
Din punctul de vedere al șefului de departament, șeful de secție nu este văzut ca cineva de înălțat
Vorbești despre familia ta într-o situație formală
chichi, haha, sofu, sobo
Schimbi obișnuitele „o-tō-san” și celelalte în cuvintele de tratare ca oameni din uchi
Deosebirea dintre cercul socotit ca fiind al tău și partea cealaltă, din afara lui. Față de oamenii din afara firmei, și propriul șef este tratat ca om din uchi și nu este înălțat când vorbești despre el.
Buchō no Tanaka (部長の田中)
Formula care arată treapta ierarhică, tratându-l totuși ca pe unul dintre ai tăi. Se pot folosi și „Tanaka” sau „heisha no buchō”. „Tanaka-buchō” nu este o formulă de tratare ca om din uchi, deci este nepotrivită față de exterior.
Go-kurō-sama (御苦労様)
Expresie prin care îi recunoști osteneala cuiva care a muncit pentru tine. Cum recunoașterea ostenelii merge de la cel de sus către cel de jos, e mai bine să nu o folosești față de cineva mai mare în rang.
O-tsukare-sama (お疲れ様)
Expresie de recunoaștere a ostenelii, pe care oamenii și-o adresează unii altora, de pildă după ce au muncit împreună. Într-o formă politicoasă precum „O-tsukare-sama de gozaimashita”, se poate folosi și față de șef.
Tondemo gozaimasen (とんでもございません)
Expresie prin care respingi ușor lauda sau aprecierea venită de la celălalt. Astăzi se consideră că folosirea ei în asemenea situații nu ridică probleme.
Onchū (御中)
Formulă adăugată la adresă care arată că scrisoarea nu se adresează unei persoane anume, ci celor din interiorul organizației sau instituției. Este nepotrivit să o adaugi când numele persoanei este cunoscut.
Keigo de manual (マニュアル敬語, manyuaru keigo)
Formulările de limbă arătate concret pentru situațiile de deservire a clienților și altele. Utile ca tipar, dar folosirea excesiv de uniformă duce ușor la un keigo cu exces sau cu lipsă.
Exemple rezolvate
La telefonul unui partener de afaceri ai răspuns „Tanaka-buchō wa seki o hazushite orimasu”. Este bine?
Răspuns și raționament Nu este bine. Față de oamenii din afara firmei, și șeful este un om din uchi, deci se spune „Tanaka wa seki o hazushite orimasu” sau „Buchō no Tanaka wa seki o hazushite orimasu”. „Tanaka-buchō” nu este o formulă care îl tratează ca om din uchi.
La recepția de după conferință, este bine să-i spui conferențiarului „Suteki na nekutai desu ne”?
Răspuns și raționament Nu se poate numi potrivit. Faptul de a-ți fi lăudate lucrurile purtate se petrece în principiu între oameni apropiați, iar de la cineva care nu îți este chiar apropiat se receptează ca o familiaritate nepotrivită. Mai bine îi transmiți că expunerea a fost ușor de urmărit sau că ți-a folosit.
După ce ai terminat de adus mâncarea ai spus „Go-chūmon no shina wa o-soroi ni narimashita deshō ka”. Unde este greșeala?
Răspuns și raționament „O- … ni naru” este o formă de sonkeigo, deci iese că înalți un obiect, produsele comandate. Este de ajuns să spui „Go-chūmon no shina wa, soroimashita deshō ka” sau „Go-chūmon no shina wa, ijō de yoroshii deshō ka”.
Surse și temei: Raportul Consiliului pentru Afaceri Culturale „Îndrumar privind limbajul de politețe” (敬語の指針, Keigo no Shishin; 2 februarie Heisei 19, adică 2007), capitolul 3 Folosirea concretă a keigo, secțiunea 3 Folosirea keigo în situații concrete
Test de verificare
Î1 | Cele 5 categorii de keigo
Care dintre următoarele NU face parte din cele 5 tipuri de keigo (敬語 — limbajul onorific) stabilite de „Ghidul privind keigo” (敬語の指針) al Agenției pentru Afaceri Culturale?
丁寧語 (teineigo — limbajul politicos)
尊大語 (sondaigo — „limbaj arogant”)
謙譲語Ⅱ（丁重語） (kenjōgo II / teichōgo — limbajul modest de tip II, ceremonios)
Ghidul împarte keigo în 5 tipuri: 尊敬語 (sonkeigo — limbajul respectuos), 謙譲語Ⅰ (kenjōgo I — modest de tip I), 謙譲語Ⅱ／丁重語 (kenjōgo II / teichōgo), 丁寧語 (teineigo) și 美化語 (bikago). Categoria 尊大語 nu există. În vechea împărțire în 3 tipuri, kenjōgo I și kenjōgo II erau puse laolaltă drept „謙譲語”, iar teineigo și bikago laolaltă drept „丁寧語”. Ghidul spune că le-a reîmpărțit în 5 tipuri pentru ca funcția lor și folosirea potrivită să fie înțelese mai adânc.
Î2 | Definiția lui sonkeigo
Pe care tip de keigo îl definește ghidul drept „exprimarea care înalță persoana în cauză, vorbind despre acțiunile, lucrurile sau stările părții celeilalte ori ale unui terț”?
謙譲語Ⅰ (kenjōgo I)
謙譲語Ⅱ（丁重語） (kenjōgo II / teichōgo)
美化語 (bikago)
尊敬語 (sonkeigo)
Răspuns corectD. 尊敬語 (sonkeigo)
Citatul este definiția lui 尊敬語 (sonkeigo). 謙譲語Ⅰ privește o acțiune îndreptată dinspre propria parte spre partea cealaltă sau spre un terț și îl înalță pe cel spre care se îndreaptă acțiunea. 謙譲語Ⅱ vorbește ceremonios despre lucrurile propriei părți față de interlocutorul sau cititorul textului. 美化語 înfrumusețează lucrurile despre care se vorbește și nu înalță pe nimeni.
Î3 | Categoria lui ukagau
În 「先生のところに伺います。」 (sensei no tokoro ni ukagaimasu — „mă duc la domnul profesor”), în care dintre cele 5 categorii ale ghidului intră 伺う (ukagau)?
謙譲語Ⅰ (kenjōgo I)
謙譲語Ⅱ（丁重語） (kenjōgo II / teichōgo)
尊敬語 (sonkeigo)
丁寧語 (teineigo)
Răspuns corectA. 謙譲語Ⅰ (kenjōgo I)
伺う (ukagau) este forma specială de 謙譲語Ⅰ care îl înalță pe profesor, cel spre care se îndreaptă acțiunea. Pe lângă „a merge” și „a vizita”, se folosește și ca 謙譲語Ⅰ pentru „a asculta” și „a întreba”. Deși înseamnă tot „a merge”, 参る (mairu) este 謙譲語Ⅱ: el îl înalță pe interlocutor, nu persoana spre care se îndreaptă acțiunea.
Î4 | Tipul lui mairu și mōsu
În ce tip de keigo încadrează ghidul cuvintele 参る (mairu), 申す (mōsu), いたす (itasu) și おる (oru)?
美化語 (bikago)
謙譲語Ⅰ și în același timp 謙譲語Ⅱ
謙譲語Ⅱ（丁重語） (kenjōgo II / teichōgo)
尊敬語 (sonkeigo)
Răspuns corectC. 謙譲語Ⅱ（丁重語） (kenjōgo II / teichōgo)
Ele sunt forme speciale de 謙譲語Ⅱ（丁重語）, prin care se vorbește ceremonios despre acțiunile și lucrurile propriei părți față de interlocutor sau cititor; 存じる (zonjiru) intră în aceeași categorie. Deosebirea este că 伺う și 申し上げる, care sunt 謙譲語Ⅰ, îl înalță pe cel spre care se îndreaptă acțiunea, în timp ce 謙譲語Ⅱ îl înalță pe interlocutorul sau cititorul textului.
Î5 | La casa fratelui meu
Îi spui unei persoane din afara familiei că urmează să te duci acasă la fratele tău mai mic. Care variantă este potrivită?
「弟のところにおいでになります」 (otōto no tokoro ni oide ni narimasu)
「弟のところにいらっしゃいます」 (otōto no tokoro ni irasshaimasu)
「弟のところに伺います」 (otōto no tokoro ni ukagaimasu)
「弟のところに参ります」 (otōto no tokoro ni mairimasu)
Răspuns corectD. 「弟のところに参ります」 (otōto no tokoro ni mairimasu)
伺う este 謙譲語Ⅰ și îl înalță pe cel spre care se îndreaptă acțiunea, deci l-ar înălța pe fratele tău, care ține de propria parte — o folosire greșită. 参る este 謙譲語Ⅱ: se poate folosi chiar dacă nu există cineva potrivit de înălțat la capătul acțiunii, fiindcă funcția lui este să vorbească ceremonios față de interlocutor, deci nu ridică nicio problemă. いらっしゃる și おいでになる sunt 尊敬語 și nu se pot folosi pentru propriile acțiuni.
Î6 | „A sosit autobuzul”
Ce spune ghidul despre folosirea formulei 「あ、バスが参りました。」 (a, basu ga mairimashita — „a, a sosit autobuzul”) într-un anunț din gară?
参る este 丁寧語, deci nu se potrivește într-o situație oficială cum este un anunț din gară
Se poate folosi și pentru lucruri care nu jignesc pe nimeni dacă nu sunt înălțate, și are funcția de a vorbi ceremonios față de interlocutor
Nefiind o acțiune a propriei părți, 参る nu se poate folosi în această situație și devine o greșeală
Ar însemna să fie înălțat autobuzul însuși, deci nu se poate spune că este o formulare potrivită pentru un anunț
Răspuns corectB. Se poate folosi și pentru lucruri care nu jignesc pe nimeni dacă nu sunt înălțate, și are funcția de a vorbi ceremonios față de interlocutor
謙譲語Ⅱ se folosește în principiu pentru acțiunile propriei părți, dar ghidul dă exemplele 「向こうから子供たちが大勢参りました」, 「あ、バスが参りました」 și 「夜も更けて参りました」 și arată că se poate folosi și pentru terți ori pentru lucruri care nu jignesc pe nimeni dacă nu sunt înălțate. Funcția lui este de a vorbi ceremonios față de interlocutor sau cititor, iar 参る nu este 丁寧語.
Î7 | Întrebarea pusă vizitatorului
Îl întrebi pe un vizitator de unde a venit. Care variantă NU este potrivită după ghid?
「どちらからいらっしゃいましたか」 (dochira kara irasshaimashita ka)
「どちらから参りましたか」 (dochira kara mairimashita ka)
「どちらから来られましたか」 (dochira kara koraremashita ka)
「どちらからおいでになりましたか」 (dochira kara oide ni narimashita ka)
Răspuns corectB. 「どちらから参りましたか」 (dochira kara mairimashita ka)
参る este 謙譲語Ⅱ și se folosește în principiu pentru acțiunile propriei părți, de aceea ghidul dă 「（あなたは）どちらから参りましたか。」 drept exemplu nepotrivit. Pentru acțiunile părții celeilalte se folosește 尊敬語: いらっしゃる, おいでになる, 来られる.
Î8 | Forma o-machi itasu
Cum încadrează ghidul forma 「お待ちいたす」 din 「駅で先生をお待ちいたします。」 (eki de sensei o o-machi itashimasu — „îl aștept pe domnul profesor la gară”)?
Este 謙譲語Ⅰ și în același timp 謙譲語Ⅱ: îl înalță pe profesor și totodată vorbește ceremonios față de interlocutor
Fiind 尊敬語, se poate folosi doar pentru acțiunea profesorului, cel care este așteptat
Este 二重敬語 (nijū keigo — dublu keigo), adică suprapunerea a două forme de același tip, deci o exprimare de evitat
Fiind 美化語, nu se potrivește la folosirea într-o situație oficială
Răspuns corectA. Este 謙譲語Ⅰ și în același timp 謙譲語Ⅱ: îl înalță pe profesor și totodată vorbește ceremonios față de interlocutor
「お待ちいたす」 se obține înlocuind する din 「お待ちする」 cu いたす, deci sunt folosite și 謙譲語Ⅰ, și 謙譲語Ⅱ. Prin funcția lui 「お待ちする」 este înălțat profesorul, cel care este așteptat, iar prin funcția lui いたす se vorbește ceremonios față de interlocutor sau cititor. Ghidul o explică drept forma generală 「お(ご)……いたす」, care este 謙譲語Ⅰ și totodată 謙譲語Ⅱ.
Î9 | Categoria lui o-sake
În 「お酒は百薬の長なんだよ。」 (o-sake wa hyakuyaku no chō nan da yo — „sakeul este cel mai bun dintre leacuri”), în care dintre cele 5 categorii intră 「お酒」?
美化語 (bikago)
謙譲語Ⅰ (kenjōgo I)
丁寧語 (teineigo)
尊敬語 (sonkeigo)
Răspuns corectA. 美化語 (bikago)
Acest 「お酒」 nu îl înalță nici pe cel care săvârșește acțiunea sau pe posesor, nici pe cel spre care se îndreaptă acțiunea, și nici nu vorbește ceremonios ori politicos față de interlocutor: doar înfrumusețează lucrul despre care se vorbește, deci este 美化語. Ghidul arată totuși că 美化語 apare ușor și atunci când se vorbește cu atenție față de interlocutor, ca în 「先生はお酒を召し上がりますか。」
Î10 | Plecarea unei rude
Îi spui cuiva dintr-o altă firmă că tatăl tău pleacă săptămâna viitoare în străinătate. Care variantă este potrivită?
「父は来週海外へお出掛けになります」 (chichi wa raishū kaigai e o-dekake ni narimasu)
「父は来週海外へ行かれます」 (chichi wa raishū kaigai e ikaremasu)
「父は来週海外へいらっしゃいます」 (chichi wa raishū kaigai e irasshaimasu)
「父は来週海外へ参ります」 (chichi wa raishū kaigai e mairimasu)
Răspuns corectD. 「父は来週海外へ参ります」 (chichi wa raishū kaigai e mairimasu)
Unul dintre principiile folosirii lui 尊敬語 și 謙譲語Ⅰ este că „propria parte nu se înalță”. いらっしゃる, お出掛けになる și 行かれる sunt toate 尊敬語, deci l-ar înălța pe tatăl tău, care ține de propria parte — nepotrivit. Pentru a vorbi despre propria parte se folosește 参る, care este 謙譲語Ⅱ, iar astfel exprimarea devine ceremonioasă față de interlocutor.
Î11 | Dublul keigo
Care este explicația corectă a formulării 「部長がお読みになられる」 (buchō ga o-yomi ni narareru — „domnul director citește”)?
Este 二重敬語 (nijū keigo), suprapunerea a două forme de același tip, și în general nu este potrivită
Este o greșeală care confundă 尊敬語 cu 謙譲語Ⅰ
Este suprapunerea a două 丁寧語, iar sporul de politețe o face de dorit
Este 敬語連結 (keigo renketsu — înlănțuire de keigo), în care fiecare dintre cele două cuvinte a fost pus la forma de keigo, și este în principiu admisă
Răspuns corectA. Este 二重敬語 (nijū keigo), suprapunerea a două forme de același tip, și în general nu este potrivită
「読む」 a fost pus la 尊敬語 sub forma 「お読みになる」, iar peste el s-a adăugat încă un 尊敬語, terminația 「……れる」 — este exact exemplul de 二重敬語 dat de ghid. 二重敬語 este considerat în general nepotrivit, iar 「お読みになる」 este suficient. În schimb 「お読みになっていらっしゃる」, unde cele două verbe sunt puse fiecare la forma onorifică și legate prin 「て」, este 敬語連結 și este în principiu admis.
Î12 | Formele consacrate
Care formă este dată de ghid drept 二重敬語 care s-a fixat totuși în uz?
「お分かりにくい」 (o-wakari nikui)
「お読みになられる」 (o-yomi ni narareru)
「御利用される」 (go-riyō sareru)
「お伺いする」 (o-ukagai suru)
Răspuns corectD. 「お伺いする」 (o-ukagai suru)
Ghidul dă drept 二重敬語 consacrate formele de 尊敬語 「お召し上がりになる」 și 「お見えになる」, precum și formele de 謙譲語Ⅰ 「お伺いする」, 「お伺いいたす」 și 「お伺い申し上げる」. 「お読みになられる」 este un 二重敬語 nepotrivit, 「御利用される」 este o formă considerată normativ nepotrivită pentru 尊敬語, iar 「お分かりにくい」 ar trebui să fie 「お分かりになりにくい」.
Î13 | Înlănțuirea de keigo
Cum tratează ghidul formula 「お読みになっていらっしゃる」 (o-yomi ni natte irassharu)?
Fiind 謙譲語Ⅰ, nu se poate folosi pentru acțiunile părții celeilalte
Este 敬語連結 și este în principiu admisă
Fiind 二重敬語, trebuie evitată
Fiind 美化語, nu se potrivește în situații oficiale
Răspuns corectB. Este 敬語連結 și este în principiu admisă
În 「読んでいる」, 読む a fost pus la 「お読みになる」, iar いる la 「いらっしゃる」: cele două verbe au fost puse fiecare separat la forma onorifică și legate prin 「て」. Aceasta nu este 二重敬語, ci 敬語連結, iar dacă fiecare keigo în parte este folosit corect și legătura dintre ele nu este ilogică din punctul de vedere al sensului, forma este în principiu admisă. 「お読みになってくださる」 și 「御案内してさしあげる」 sunt și ele exemple admise.
Î14 | Înlănțuirea nepotrivită
Care formulare este dată de ghid drept 敬語連結 nepotrivit?
「先生に指導していただいた」 (sensei ni shidō shite itadaita — „am primit îndrumare de la domnul profesor”)
「田中さんが先生のところに伺ってくださいました」 (Tanaka-san ga sensei no tokoro ni ukagatte kudasaimashita — „domnul Tanaka a binevoit să meargă la domnul profesor”)
「先生は私の家に伺ってくださった」 (sensei wa watashi no ie ni ukagatte kudasatta — „domnul profesor a binevoit să vină la mine acasă”)
「先生が指導してくださった」 (sensei ga shidō shite kudasatta — „domnul profesor a binevoit să mă îndrume”)
Răspuns corectC. 「先生は私の家に伺ってくださった」 (sensei wa watashi no ie ni ukagatte kudasatta — „domnul profesor a binevoit să vină la mine acasă”)
Dacă faptul că „profesorul vine la mine acasă” se exprimă cu 伺う, care este 謙譲語Ⅰ, atunci este înălțat cel spre care se îndreaptă acțiunea, adică „eu” — de aceea este nepotrivit. 「隣の窓口で伺ってください。」 este nepotrivit din același motiv. În schimb, în exemplul cu domnul Tanaka, 伺う îl înalță pe profesor, cel spre care se îndreaptă acțiunea, iar くださる îl înalță pe domnul Tanaka; când Tanaka este o persoană care, față de profesor, nu jignește pe nimeni dacă nu este înălțată, folosirea nu ridică probleme.
Î15 | Prefixele お și 御
Care exemplu este dat de ghid ca abatere de la regula obișnuită de folosire a prefixelor 「お」 și 「御」?
Regula este 「お＋cuvânt japonez autohton (和語)」 și 「御＋cuvânt de origine chineză (漢語)」. 「お名前」 respectă regula, la fel 「御住所」 și 「御説明」. 「お加減」 și 「お元気」 sunt 尊敬語, dar au お înaintea unui cuvânt de origine chineză, iar ghidul le dă drept exemple de abatere. La 美化語, în schimb, お este preferat și înaintea cuvintelor de origine chineză: 「お料理」, 「お化粧」.
Î16 | Forme care nu se pot construi
Ce exemplu dă ghidul pentru un caz în care forma 「お(ご)……する」 NU se poate construi?
「御案内する」 (go-annai suru — „a conduce, a îndruma”)
「お誘いする」 (o-sasoi suru — „a invita”)
「お届けする」 (o-todoke suru — „a duce, a livra”)
「御乗車する」 (go-jōsha suru — „a urca în vehicul”)
Răspuns corectD. 「御乗車する」 (go-jōsha suru — „a urca în vehicul”)
「お(ご)……する」 este 謙譲語Ⅰ și îl înalță pe cel spre care se îndreaptă acțiunea, deci se poate construi doar de la verbe care au un astfel de destinatar. 届ける, 案内する și 誘う au un destinatar, dar la 乗車する și 食べる nu se poate concepe o persoană spre care să se îndrepte acțiunea, așa că formele 「御乗車する」 și 「お食べする」 nu se pot construi.
Î17 | Anunțul despre urcarea în vagon
Într-un anunț de gară le comunici călătorilor că nu se pot urca în acel vagon. Care variantă este potrivită?
「御乗車できません」 (go-jōsha dekimasen)
「御乗車されません」 (go-jōsha saremasen)
「御乗車になれません」 (go-jōsha ni naremasen)
「お乗車になれません」 (o-jōsha ni naremasen)
Răspuns corectC. 「御乗車になれません」 (go-jōsha ni naremasen)
「お(ご)……できる」 este forma de posibilitate a lui 「お(ご)……する」, care este 謙譲語Ⅰ, deci nu se poate folosi pentru acțiunea călătorilor. Forma de posibilitate a lui 尊敬語 este 「お(ご)……になれる」, deci 「御乗車になれません」 este potrivit, iar ghidul admite și 「御乗車いただけません」 și 「御乗車はできません」. 「ご……される」 nu este considerată o formă corectă de 尊敬語, iar 乗車 fiind cuvânt de origine chineză, regula cere 御, nu お.
Î18 | Posibilitatea la sonkeigo
Vrei să-i spui unui client: „dacă reușiți să răspundeți corect la toate întrebările, primiți un premiu”. Care variantă este potrivită pentru partea „dacă reușiți să răspundeți”?
「お答えしていただけたら」 (o-kotae shite itadaketara)
「お答え申し上げたら」 (o-kotae mōshiagetara)
「お答えできたら」 (o-kotae dekitara)
「お答えになれたら」 (o-kotae ni naretara)
Răspuns corectD. 「お答えになれたら」 (o-kotae ni naretara)
Când se adaugă sensul de posibilitate la 尊敬語, se face mai întâi forma onorifică 「お答えになる」 și abia apoi forma de posibilitate 「お答えになれる」. Ghidul consideră 「全問正しくお答えできたら」 nepotrivit și 「お答えになれたら」 potrivit. 「お答えする」 și 「お答え申し上げる」 sunt 謙譲語Ⅰ, forme pentru propriile acțiuni, iar 「お答えしていただく」 exprimă acțiunea celuilalt cu un 謙譲語Ⅰ și ar trebui corectat în 「お答えいただく」, prin ștergerea lui して.
Î19 | Forma pentru „greu de înțeles”
Care este forma de 尊敬語 potrivită pentru 「分かりにくい」 (wakari nikui — „greu de înțeles”)?
「お分かりにくい」 (o-wakari nikui)
「御分かりにくい」 (go-wakari nikui)
「お分かりしにくい」 (o-wakari shi nikui)
「お分かりになりにくい」 (o-wakari ni nari nikui)
Răspuns corectD. 「お分かりになりにくい」 (o-wakari ni nari nikui)
Când se pune la forma onorifică un cuvânt alcătuit dintr-un verb și un adjectiv, se trece la 尊敬語 doar partea verbală: 分かる devine 「お分かりになる」, la care se adaugă 「〜にくい」, rezultând 「お分かりになりにくい」. Pentru 「読みやすい」 se obține 「お読みになりやすい」. 「お分かりにくい」 este forma pe care ghidul o dă drept keigo ciudat, 「お……する」 este forma de 謙譲語Ⅰ și nu se poate folosi pentru acțiunea celuilalt, iar 分かる fiind cuvânt autohton, prefixul 御 nu i se potrivește.
Î20 | Cuvintele de modestie
Cum încadrează ghidul cuvinte precum 「愚見」 (guken — „umila mea părere”), 「小社」 (shōsha — „modesta noastră firmă”), 「拙著」 (setcho — „modesta mea carte”) și 「弊社」 (heisha — „firma noastră”)?
Sunt 謙譲語Ⅰ și îl înalță pe cel spre care se îndreaptă acțiunea
Sunt 美化語 și se folosesc pe scară largă în vorbire
Sunt 尊敬語 și înfățișează lucrurile celuilalt ca fiind mai înalte
Sunt 謙譲語Ⅱ la substantive și se folosesc aproape exclusiv în scris
Răspuns corectD. Sunt 謙譲語Ⅱ la substantive și se folosesc aproape exclusiv în scris
Sunt cuvinte care, prin prefixele 愚, 小, 拙 și 弊, prezintă cu modestie ceea ce ține de propria parte; ele sunt încadrate drept 謙譲語Ⅱ la substantive și se folosesc aproape exclusiv în limba scrisă. Ghidul spune că astfel de exprimări nu sunt o umilire de sine, ci sunt folosite din dorința de a arăta atenție față de celălalt, prezentând ca mărunt ceea ce te privește, și că le poate folosi acela care simte că i se potrivesc ca mod de a se exprima.
Î21 | Îndrumarea la recepție
La recepție îi spui clientului să întrebe persoana responsabilă pentru detalii. Care variantă este potrivită?
「担当者にお尋ねしてください」 (tantōsha ni o-tazune shite kudasai)
「担当者にお聞きしてください」 (tantōsha ni o-kiki shite kudasai)
「担当者に伺ってください」 (tantōsha ni ukagatte kudasai)
「担当者にお尋ねください」 (tantōsha ni o-tazune kudasai)
Răspuns corectD. 「担当者にお尋ねください」 (tantōsha ni o-tazune kudasai)
伺う este 謙譲語Ⅰ și l-ar înălța pe responsabil, cel spre care se îndreaptă acțiunea de a asculta sau de a întreba, deci nu se poate folosi pentru acțiunea clientului. Pentru a-l înălța pe client se folosește 尊敬語: 「担当者にお聞きください」 sau 「担当者にお尋ねください」. お聞きする și お尋ねする sunt tot 謙譲語Ⅰ, la fel ca 伺う, deci nici cu ください adăugat nu se pot folosi pentru acțiunea clientului.
Î22 | Întrebarea pusă șefului de secție
Vrei să-l întrebi pe șeful de secție dacă duce și el dosarul în sala de ședințe. Care variantă este potrivită?
「そのファイルも会議室にお持ちしますか」 (sono fairu mo kaigishitsu ni o-mochi shimasu ka)
「そのファイルも会議室にお持ち申し上げますか」 (sono fairu mo kaigishitsu ni o-mochi mōshiagemasu ka)
「そのファイルも会議室にお持ちになりますか」 (sono fairu mo kaigishitsu ni o-mochi ni narimasu ka)
「そのファイルも会議室にお持ちいたしますか」 (sono fairu mo kaigishitsu ni o-mochi itashimasu ka)
Răspuns corectC. 「そのファイルも会議室にお持ちになりますか」 (sono fairu mo kaigishitsu ni o-mochi ni narimasu ka)
「お持ちする」 este 謙譲語Ⅰ, deci întrebarea ar însemna dacă tu însuți îl duci; în exemplul ghidului, șeful de secție chiar răspunde „te rog, ocupă-te tu”. Pentru a întreba despre acțiunea șefului se folosește 尊敬語: 「お持ちになりますか」. 「お持ちいたす」 este 謙譲語Ⅰ și totodată 謙譲語Ⅱ, iar 「お持ち申し上げる」 este tot 謙譲語Ⅰ — amândouă sunt forme pentru propriile acțiuni.
Î23 | Forma 「御在宅する」
Într-un anunț de verificare scria 「消防設備等の点検に伺いますが、御在宅する必要はありません。」 („venim pentru verificarea instalațiilor de stingere a incendiilor, dar nu este nevoie să fiți acasă”). Unde este problema?
「点検」 nu are prefixul 「御」, deci nu are forma de 美化語
「御在宅する」 este o formă care construiește 謙譲語Ⅰ, deci nu se poate folosi pentru faptul că destinatarul se află acasă
「伺います」 este 尊敬語, deci nu se poate folosi pentru propria acțiune de a merge la verificare
「必要はありません」 nu este la 丁寧語, ci la forma neutră de încheiere
Răspuns corectB. 「御在宅する」 este o formă care construiește 謙譲語Ⅰ, deci nu se poate folosi pentru faptul că destinatarul se află acasă
「ご……する」 este forma care construiește 謙譲語Ⅰ. Aici situația cere ca destinatarul, cel care se află acasă, să fie înălțat, deci ar trebui folosit 尊敬語: 「御在宅なさる必要…」 sau, mai simplu, 「御在宅の必要…」. Cât despre 「伺います」, el este 謙譲語Ⅰ și este folosit pentru propria acțiune de a merge la verificare, deci nu ridică nicio problemă.
Î24 | Înălțarea unui terț
Îi spui profesorului Katō, unul dintre foștii tăi profesori, că te duci la profesorul Tanaka, celălalt fost profesor al tău. Care variantă îl poate înălța pe profesorul Tanaka?
「田中先生のところに伺います」 (Tanaka-sensei no tokoro ni ukagaimasu)
「田中先生のところにいらっしゃいます」 (Tanaka-sensei no tokoro ni irasshaimasu)
「田中先生のところに行かせていただきます」 (Tanaka-sensei no tokoro ni ikasete itadakimasu)
「田中先生のところに参ります」 (Tanaka-sensei no tokoro ni mairimasu)
Răspuns corectA. 「田中先生のところに伺います」 (Tanaka-sensei no tokoro ni ukagaimasu)
参る este 謙譲語Ⅱ și îl înalță pe interlocutor, adică pe profesorul Katō, dar nu are funcția de a-l înălța pe profesorul Tanaka, terțul din conținutul vorbirii. Pentru a-l înălța pe profesorul Tanaka se folosește 伺う, care este 謙譲語Ⅰ și îl înalță pe cel spre care se îndreaptă acțiunea. 「(さ)せていただく」 este forma pentru cazul în care faci ceva cu îngăduința cuiva și primești un folos, și nu are funcția de a-l înălța pe destinatar, iar いらっしゃる este 尊敬語 și nu se poate folosi pentru propria acțiune.
Î25 | Formula 「御持参ください」
Care este explicația ghidului privind 「御持参ください」 (go-jisan kudasai — „vă rugăm să aduceți cu dumneavoastră”) și 「お申し出ください」 (o-mōshide kudasai — „vă rugăm să ne comunicați”)?
Fiind 二重敬語, în care peste 「御」 sau 「お」 se suprapun 「参る」 și 「申す」, nu se folosesc pentru acțiunile părții celeilalte
Fiind 美化語, care înfrumusețează lucrurile despre care se vorbește, nu se potrivesc în situații oficiale
「参」 și 「申」 din ele nu funcționează ca 謙譲語Ⅱ, deci formulele se pot folosi fără probleme pentru acțiunile părții celeilalte
「参」 și 「申」 din ele funcționează ca 謙譲語Ⅱ, deci formulele nu se pot folosi pentru acțiunile părții celeilalte
Răspuns corectC. 「参」 și 「申」 din ele nu funcționează ca 謙譲語Ⅱ, deci formulele se pot folosi fără probleme pentru acțiunile părții celeilalte
参る și 申す sunt, luate ca atare, 謙譲語Ⅱ, dar 参 și 申 din 「御持参ください」, 「お申し出ください」 și 「お申し込みください」 nu mai au funcția de 謙譲語Ⅱ, deci se pot folosi fără probleme pentru acțiunile părții celeilalte. Dacă totuși deranjează, ele pot fi înlocuite cu 「お持ちください」 și 「おっしゃってください」, iar 「お申し込みください」 poate deveni, după situație, 「御応募ください」.
Î26 | Formula 「申し伝える」
Președintele îți cere să transmiți o dispoziție unui subordonat, iar tu răspunzi 「そのように申し伝えておきます。」 (sono yō ni mōshitsutaete okimasu — „așa îi voi transmite”). Cum se evaluează această formulare?
「申す」 exprimă ceremonios față de președinte, care este interlocutorul, deci nu ridică nicio problemă
「申し伝える」 este 二重敬語, cu două forme onorifice suprapuse, deci nu trebuie folosită
Trebuie corectată în 「お伝え申し上げます」, la forma de 謙譲語Ⅰ
Prin 「申す」 ar fi înălțat subordonatul, cel spre care se îndreaptă acțiunea, deci formularea este nepotrivită
Răspuns corectA. 「申す」 exprimă ceremonios față de președinte, care este interlocutorul, deci nu ridică nicio problemă
「申し伝えておく」 exprimă faptul că îi vei spune subordonatului, folosind 申す, care este 謙譲語Ⅱ. 謙譲語Ⅱ îl înalță pe interlocutor sau pe cititor, deci aici înseamnă că te-ai exprimat ceremonios față de președinte și nu că l-ai înălțat pe subordonat, cel spre care se îndreaptă acțiunea. Prin urmare, folosirea nu ridică probleme.
Î27 | Prefixul お la propria parte
Dintre următoarele exemple în care 「お」 sau 「御」 se pun la ceva ce ține de propria parte, care este considerat de ghid o greșeală?
「私のお考えでは」 (watashi no o-kangae de wa)
「私のお菓子」 (watashi no o-kashi)
「先生をお待ちする」 (sensei o o-machi suru)
「山田さんに御説明をしたい」 (Yamada-san ni go-setsumei o shitai)
Răspuns corectA. 「私のお考えでは」 (watashi no o-kangae de wa)
Chiar și pentru propriile acțiuni, dacă este vorba de 謙譲語Ⅰ, care înalță destinatarul, nu este absolut nicio problemă să se pună お sau 御, ca în 「お待ちする」 și 「御説明をしたい」; există și cazuri de 美化語, precum 「私のお菓子」. Greșeala apare la 「私のお考え」 sau 「私の御旅行」, unde sunt înălțate propriile acțiuni sau lucruri, adică se folosește 尊敬語 pentru propria parte.
Î28 | Verbul 「いただく」
Care este explicația ghidului privind raportul dintre 「御利用いただきましてありがとうございます。」 și 「御利用くださいまして…」?
「御利用くださる」 este 謙譲語Ⅰ, deci nu se poate folosi pentru acțiunea clientului
Amândouă sunt 二重敬語, cu forme de același tip suprapuse, deci trebuie evitate
Prima este 謙譲語Ⅰ, a doua este 尊敬語, iar în amândouă keigo este folosit corect
「御利用いただく」 este greșit, fiindcă cel care folosește serviciul este clientul
Răspuns corectC. Prima este 謙譲語Ⅰ, a doua este 尊敬語, iar în amândouă keigo este folosit corect
Există într-adevăr deosebirea că 「御利用いただく」 este 謙譲語Ⅰ, iar 「御利用くださる」 este 尊敬語, dar persoana care trebuie înălțată este aceeași în amândouă, iar amândouă exprimă la fel conștiința faptului că se primește un folos, deci în amândouă keigo este folosit corect. 「御利用いただく」 exprimă, din perspectiva propriei părți, acțiunea părții celeilalte sau a unui terț și, ca uz consacrat, nu ridică probleme deosebite.
Î29 | Forma 「させていただく」
În ce caz se folosește în principiu forma 「（お・ご）……(さ)せていただく」?
Când apreciezi osteneala unei persoane cu funcție mai mare
Când îi comunici celuilalt o hotărâre a ta
Când faci ceva cu îngăduința părții celeilalte sau a unui terț și primești un folos din aceasta
Când vrei să exprimi un respect deosebit față de o acțiune a părții celeilalte sau a unui terț, înălțând persoana respectivă
Răspuns corectC. Când faci ceva cu îngăduința părții celeilalte sau a unui terț și primești un folos din aceasta
Ghidul arată că această formă se folosește în principiu când există faptul sau sentimentul că (a) acțiunea se face cu îngăduința părții celeilalte ori a unui terț și (b) din aceasta se primește un folos, și că, după măsura în care (a) și (b) sunt îndeplinite, folosirea este potrivită sau mai puțin potrivită. Înălțarea acțiunii celuilalt este rolul lui 尊敬語.
Î30 | Gradul de acceptabilitate
Dintre exemplele cu 「させていただく」, care este considerat de ghid conform cu folosirea de bază — îngăduință și folos primit?
La o prezentare: 「私は、○○高校を卒業させていただきました。」 („am avut îngăduința de a absolvi liceul ○○”)
Înainte de a copia cartea celuilalt: 「コピーを取らせていただけますか。」 („îmi îngăduiți să fac o copie?”)
Pe un afiș din magazin: 「本日、休業させていただきます。」 („astăzi ne îngăduim să fim închiși”)
Într-un discurs la o nuntă: 「私は、新郎と3年間同じクラスで勉強させていただいた者です。」 („sunt cel care a avut îngăduința de a învăța 3 ani în aceeași clasă cu mirele”)
Răspuns corectB. Înainte de a copia cartea celuilalt: 「コピーを取らせていただけますか。」 („îmi îngăduiți să fac o copie?”)
Exemplul cu copia îndeplinește condițiile (a) și (b) — se cere îngăduința celuilalt și din aceasta se primește un folos — deci poate fi considerat conform cu folosirea de bază. La exemplul cu închiderea magazinului, dacă lipsește condiția îngăduinței, formularea devine cam prolixă, iar 「休業いたします」 este mai potrivit. Exemplul din discursul de nuntă și cel cu absolvirea sunt considerate nepotrivite de cei care simt că nu îndeplinesc nici (a), nici (b).
Î31 | Cum îți numești șeful
Îi spui unei persoane de la o firmă parteneră că șeful tău, directorul de departament Tanaka, a ieșit. Care variantă NU este potrivită?
「田中部長はただいま外出しております」 (Tanaka-buchō wa … — „domnul director Tanaka a ieșit acum”)
「田中はただいま外出しております」 (Tanaka wa tadaima gaishutsu shite orimasu — „Tanaka a ieșit acum”)
「部長の田中はただいま外出しております」 (buchō no Tanaka wa … — „Tanaka, directorul de departament, a ieșit acum”)
「弊社の部長はただいま外出しております」 (heisha no buchō wa … — „directorul firmei noastre a ieșit acum”)
Răspuns corectA. 「田中部長はただいま外出しております」 (Tanaka-buchō wa … — „domnul director Tanaka a ieșit acum”)
Față de o persoană din afara firmei, și superiorul face parte din propria tabără, deci nu este nicio problemă să fie numit simplu 「田中」, tratat ca ウチ (uchi — cei dinăuntru); se poate spune și 「部長の田中」, arătând mai întâi funcția. Într-un context ceremonios merge și 「弊社の部長」. 「田中部長」 nu este însă o formulă care îl tratează drept om dinăuntru, deci nu este potrivită.
Î32 | Absența unui coleg
Răspunzi la telefonul unui părinte de elev și îi spui că domnul Tanaka, colegul tău profesor, nu este acolo. Care variantă urmează conștiința ウチ・ソト (uchi-soto — cei dinăuntru și cei din afară)?
「田中はおりません」 (Tanaka wa orimasen)
「田中先生はお出掛けになっています」 (Tanaka-sensei wa o-dekake ni natte imasu)
「田中先生はおりません」 (Tanaka-sensei wa orimasen)
「田中先生はいらっしゃいません」 (Tanaka-sensei wa irasshaimasen)
Răspuns corectA. 「田中はおりません」 (Tanaka wa orimasen)
După conștiința uchi-soto, colegul profesor Tanaka este om dinăuntru, deci este mai bine să se spună 「田中はおりません」. Ghidul arată totuși că, în sondaje, mulți oameni preferă formula 「田中先生」 față de părinți și că numirea prin funcție, 「田中教諭」 (Tanaka-kyōyu — „profesorul Tanaka”), dă o exprimare neutră. いらっしゃる și お出掛けになる sunt 尊敬語 și ar însemna înălțarea cuiva din propria tabără.
Î33 | Cuvântul președintelui
Ești moderatorul unei adunări la care sunt mulți oameni din afara firmei și anunți cuvântul de salut al președintelui. Care variantă este considerată potrivită de ghid?
「社長からごあいさつを頂きます」 (shachō kara go-aisatsu o itadakimasu)
「社長がごあいさつをなさいます」 (shachō ga go-aisatsu o nasaimasu)
「社長がごあいさつをされます」 (shachō ga go-aisatsu o saremasu)
「社長からごあいさつを申し上げます」 (shachō kara go-aisatsu o mōshiagemasu)
Răspuns corectD. 「社長からごあいさつを申し上げます」 (shachō kara go-aisatsu o mōshiagemasu)
La o adunare cu mulți oameni din afara firmei apare relația uchi-soto, deci președintele, care este dinăuntru, nu se înalță; se folosește 謙譲語Ⅰ, care îi înalță pe cei ce ascultă: 「社長からごあいさつを申し上げます」. La o petrecere numai cu angajați, de pildă cea de sfârșit de an, se poate folosi un keigo care îl înalță pe președinte: 「社長からごあいさつを頂きます」. なさる și される sunt 尊敬語 și l-ar înălța pe președinte.
Î34 | Șeful șefului
Un șef de birou îi transmite directorului de departament ce a spus șeful de secție. Care formulare corespunde observației făcute de șeful de secție, „față de mine nu e nevoie de keigo”?
「課長は、このようにおっしゃられていました」 (kachō wa, kono yō ni osshararete imashita)
「課長は、このように申しておりました」 (kachō wa, kono yō ni mōshite orimashita)
「課長は、このように言われていました」 (kachō wa, kono yō ni iwarete imashita)
「課長は、このようにおっしゃっていました」 (kachō wa, kono yō ni osshatte imashita)
Răspuns corectB. 「課長は、このように申しておりました」 (kachō wa, kono yō ni mōshite orimashita)
Din punctul de vedere al directorului de departament, șeful de secție nu este perceput drept cineva care trebuie înălțat, deci ideea din observație cere ca el să nu fie înălțat, iar față de director, care este interlocutorul, să se folosească ceremoniosul 謙譲語Ⅱ: 「申しておりました」. Ghidul prezintă și punctul de vedere care admite 「おっしゃっていました」, fiindcă înălțându-l pe șeful de secție ar fi înălțat și directorul, aflat mai sus, și amintește grija de a reduce keigo până la ceva de felul 「言われていました」. 「おっしゃられる」 este 二重敬語.
Î35 | Formula 「御苦労様」
Care este explicația corectă a ghidului privind 「御苦労様」 (go-kurō-sama — formulă de apreciere a ostenelii cuiva)?
Fiind mai ceremonioasă decât 「お疲れ様」, este bine să fie folosită față de superiori
Aprecierea ostenelii merge dinspre cel de sus către cel de jos, deci este mai bine să nu fie folosită față de un superior
Fiind o formulă de mulțumire, este bine să fie folosită când cineva te-a învățat ceva
Este cea mai politicoasă formulă de apreciere și se poate folosi și față de superiori, și față de subalterni
Răspuns corectB. Aprecierea ostenelii merge dinspre cel de sus către cel de jos, deci este mai bine să nu fie folosită față de un superior
「御苦労様」 se folosește în principiu pentru a-i arăta prețuirea ostenelii (ねぎらい / negirai) cuiva care a muncit pentru propria ta parte. Aprecierea ostenelii merge dinspre cel cu poziție mai înaltă spre cel cu poziție mai joasă, deci este mai bine să nu fie folosită față de un superior. Superiorului care te-a învățat ceva i se spune 「ありがとうございました」, iar celui cu care ai lucrat împreună 「お疲れ様でございました」 sau ceva asemănător.
Î36 | Formula 「とんでもございません」
Directorul de departament te-a lăudat, iar tu ai răspuns 「とんでもございません。」 (tondemo gozaimasen — „nici pomeneală, mă faceți să roșesc”). Care este explicația ghidului privind această exprimare?
Reformulată ca 「とんでもないことでございます」, are exact același înțeles
Este o exprimare care respinge ușor lauda sau aprecierea celuilalt, iar astăzi folosirea ei într-o asemenea situație nu ridică probleme
「とんでもない」 este în întregime un singur adjectiv, iar aceasta este o formă cu o parte schimbată, deci nu are voie să fie folosită în nicio situație
Fiind 謙譲語Ⅱ, nu se poate folosi față de un superior
Răspuns corectB. Este o exprimare care respinge ușor lauda sau aprecierea celuilalt, iar astăzi folosirea ei într-o asemenea situație nu ridică probleme
Ghidul consideră că astăzi 「とんでもございません」, folosit pentru a respinge ușor o laudă sau o apreciere, nu ridică probleme în asemenea situații. Motivul pentru care unii spun că e mai bine să nu fie folosită stă în faptul că 「とんでもない」 este în întregime un singur adjectiv; din acest punct de vedere s-ar spune 「とんでもないです」. Totuși 「とんでもないことでございます」 poate fi înțeles, într-o situație în care ai fost lăudat, și în sensul că lauda celuilalt este ceva scandalos.
Î37 | Pronumele 「あなた」
Care este explicația corectă a ghidului privind adresarea cu 「あなた」 (anata — „dumneavoastră / tu”)?
În situații oficiale, precum ședințele sau interviurile, nu are voie să fie folosit
Este cel mai politicos mod de adresare și se poate folosi față de oricine
Este dintru început un cuvânt pentru cei aflați mai jos și nu este keigo
Astăzi se folosește de regulă față de persoane egale sau inferioare ca poziție și se folosește greu față de superiori
Răspuns corectD. Astăzi se folosește de regulă față de persoane egale sau inferioare ca poziție și se folosește greu față de superiori
「あなた」 era la origine un cuvânt cu grad înalt de respect, dar astăzi a devenit obișnuit să fie folosit față de persoane egale sau inferioare ca vârstă ori poziție și se folosește greu față de superiori. Persoana al cărei nume îl știi se strigă pe nume, iar cui nu-i știi numele i se vorbește folosind keigo pentru acțiunile acelei persoane: 「お考えをお聞かせください」. Datorită tonului neutru, este folosit destul de des în ședințe sau la interviurile de angajare, iar dacă ambele părți înțeleg acest lucru, nu ridică probleme.
Î38 | Adresa de pe plic
Care mod de a scrie destinatarul pe o scrisoare este considerat nepotrivit de ghid?
「○○中学校 山田一郎先生御中」 (gimnaziul ○○, domnului profesor Yamada Ichirō, cu 御中)
「○○中学校 御中」 (gimnaziul ○○, cu 御中)
「○○中学校 山田一郎先生」 (gimnaziul ○○, domnului profesor Yamada Ichirō)
Răspuns corectB. 「○○中学校 山田一郎先生御中」 (gimnaziul ○○, domnului profesor Yamada Ichirō, cu 御中)
御中 (onchū) este o mențiune care arată că scrisoarea nu este adresată unei persoane anume, ci celor din acea organizație sau instituție. Adăugată deși numele este precizat, ea se contrazice cu numele, deci 「山田一郎先生御中」 nu este potrivit; corect este 「○○中学校 山田一郎先生」. A scrie 「○○様」 pentru un profesor nu este în sine o greșeală, dar din partea unui elev sau a unui părinte 「○○先生」 este mai potrivit.
Î39 | Modul de a cere ceva
Îi ceri unui coleg să facă o lucrare, într-o situație în care nu tu ești cel care răspunde de ea. Ce formulare recomandă ghidul?
「この仕事をしていただきます」 (kono shigoto o shite itadakimasu — „veți face această lucrare”)
「この仕事をしてもらいます」 (kono shigoto o shite moraimasu — „o să faci această lucrare”)
「この仕事をさせていただきます」 (kono shigoto o sasete itadakimasu — „îmi îngădui să fac această lucrare”)
「この仕事をしていただけますか」 (kono shigoto o shite itadakemasu ka — „ați putea face această lucrare?”)
Răspuns corectD. 「この仕事をしていただけますか」 (kono shigoto o shite itadakemasu ka — „ați putea face această lucrare?”)
Când nu tu ești cel care răspunde, este mai bine să nu folosești o exprimare care sună ca și cum tu ai avea dreptul de a hotărî, precum 「していただきます」, ci una care lasă decizia celuilalt, precum 「していただけますか」. La fel sunt 「これお願いできますか」 și 「お願いしてもいいですか」. 「させていただく」 este forma pentru ceea ce face propria parte, deci nu se potrivește când îi ceri ceva celuilalt.
Î40 | Comanda adusă la masă
Ce i se spune clientului după ce i-au fost aduse toate felurile comandate? Care variantă este potrivită?
「御注文の品は、そろいましたでしょうか」 (go-chūmon no shina wa, soroimashita deshō ka — „este completă comanda dumneavoastră?”)
「御注文の品はおそろいでしょうか」 (… o-soroi deshō ka)
「御注文の品はおそろいになりましたでしょうか」 (… o-soroi ni narimashita deshō ka)
「御注文の品はおそろいになられましたでしょうか」 (… o-soroi ni nararemashita deshō ka)
Răspuns corectA. 「御注文の品は、そろいましたでしょうか」 (go-chūmon no shina wa, soroimashita deshō ka — „este completă comanda dumneavoastră?”)
「お……になる」 este forma de 尊敬語, deci 「おそろいになる」 înalță un lucru, adică „felurile comandate”. Corect este 「御注文の品は、そろいましたでしょうか」 sau 「御注文の品は、以上でよろしいでしょうか」. Ghidul se referă direct la 「おそろいになりましたでしょうか」, dar și 「おそろいです」, privit ca forma generală de 尊敬語 「お(ご)……だ」, înalță tot obiectele, iar 「おそろいになられる」 mai adaugă peste toate acestea și un 二重敬語.
Exersare: rezolvați întrebările de pe această pagină
Acesta este un instrument de exersare cu întrebări în ordine aleatorie (funcționează când JavaScript este activat). Puteți citi oricum toate întrebările și explicațiile de mai sus.
* Explicațiile sunt informații în scop de studiu. Tematica și sistemul examenelor se schimbă de la an la an, așa că verificați întotdeauna anunțurile oficiale ale organizatorului examenului.
Această pagină este o traducere a textului original în japoneză. Dacă traducerea diferă de original, prevalează versiunea în japoneză. Vedeți originalul în japoneză