Factorii care influențează eficacitatea medicamentelor

Care dintre următoarele afirmații despre definiția dată de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) efectelor secundare ale medicamentelor este corectă?

1. Este definit ca «o reacție benefică și neintenționată a unui medicament, care apare la dozele utilizate în mod obișnuit la om», reacțiile nocive nefiind incluse în efectele secundare.
2. Este definit ca «o reacție nocivă și neintenționată a unui medicament, care apare la dozele utilizate în mod obișnuit la om în scopul prevenirii, diagnosticării sau tratamentului unei boli ori al normalizării unei funcții a organismului».
3. Este definit ca «orice reacție a unui medicament, care apare indiferent de doza utilizată, în scopul prevenirii, diagnosticării sau tratamentului unei boli», incluzând și reacțiile care nu sunt nocive.
4. Este definit ca «o reacție nocivă a unui medicament, care apare exclusiv în scopul tratamentului unei boli, la doze care depășesc dozele utilizate în mod obișnuit la om», neincluzând situațiile de prevenire sau diagnosticare.

Care dintre următoarele afirmații despre efectele secundare ale medicamentelor este incorectă?

1. Potrivit definiției OMS, efectele secundare ale medicamentelor se limitează la reacțiile care apar atunci când medicamentul este utilizat la doze ce depășesc dozele utilizate în mod obișnuit la om.
2. Deoarece nu este elucidată în totalitate acțiunea medicamentelor asupra organismului uman, efectele secundare pot apărea chiar și atunci când medicamentul a fost utilizat corect, cu suficientă precauție.
3. Din punctul de vedere al cauzei apariției, efectele secundare ale medicamentelor pot fi împărțite, în linii mari, în efecte secundare cauzate de acțiunea farmacologică și alergii (reacții de hipersensibilitate).
4. Efectele secundare variază, de la cele relativ frecvente, precum somnolența sau uscăciunea gurii, până la cele grave, care produc vătămări ale sănătății ce afectează semnificativ viața de zi cu zi.

Care dintre următoarele afirmații despre acțiunea farmacologică și efectele secundare este corectă?

1. Faptul că o substanță activă dintr-un medicament influențează funcțiile fiziologice ale organismului se numește acțiune farmacologică, iar reacția nedorită, diferită de reacția benefică așteptată (efectul principal), este denumită în general efect secundar.
2. Orice reacție diferită de efectul principal, chiar și una care nu produce niciun inconvenient anume, este considerată, atât timp cât influențează funcțiile fiziologice ale organismului, un efect secundar.
3. La o persoană cu mai multe afecțiuni, medicamentul utilizat pentru o anumită afecțiune produce numai efectul principal asupra acelei afecțiuni și nu poate niciodată să agraveze simptomele sau să împiedice tratamentul unei alte afecțiuni.
4. O substanță are, de regulă, o singură acțiune farmacologică, astfel încât, prin utilizarea unui medicament, nu poate apărea nicio reacție în afara reacției benefice așteptate (efectul principal).

Care dintre următoarele afirmații despre alergie (reacție de hipersensibilitate) este incorectă?

1. Chiar și o persoană care în mod obișnuit nu a avut alergii la medicamente poate, în situații precum scăderea rezistenței la boli, să dezvolte o alergie neașteptată.
2. Alergia este provocată numai de medicamentele administrate intern și nu poate fi provocată de medicamentele de uz extern.
3. Alergia poate apărea independent de acțiunea farmacologică etc. a medicamentului.
4. Reacțiile inflamatorii etc. care apar în diferite părți ale corpului din cauza alergiei se numesc simptome alergice, iar cel mai frecvent apar simptome conjunctivale, simptome nazale, urticarie sau eczemă și alte simptome cutanate.

Care dintre următoarele este menționat în Ghid drept excipient al unui medicament ce poate constitui un factor cauzator al alergiei (alergen)?

1. Vitamina A
2. Galben nr. 4 (tartrazină)
3. Cofeină
4. Acetaminofen (paracetamol)

Care dintre următoarele afirmații despre alergie și constituție este corectă?

1. Printre medicamente se numără unele fabricate având ca materie primă, printre altele, ou de găină sau lapte de vacă, astfel că, la persoanele alergice la aceste substanțe, utilizarea trebuie evitată în anumite cazuri.
2. Alergia nu are elemente constituționale sau ereditare, astfel încât nu este necesară atenție sporită chiar dacă o rudă apropiată are constituție alergică.
3. O persoană care a avut deja o alergie în urma utilizării unui medicament poate, fără nicio problemă, să utilizeze din nou medicamentul care a provocat-o.
4. Substanța activă a unui medicament poate constitui alergen, dar un excipient lipsit de acțiune farmacologică nu poate deveni niciodată alergen.

Care dintre următoarele afirmații despre utilizarea necorespunzătoare a medicamentelor este incorectă?

1. Dacă, fără a se realiza tratamentul de fond al bolii sau îmbunătățirea stilului de viață, se continuă la nesfârșit doar atenuarea temporară a simptomelor cu medicamente OTC, aceasta tinde să ducă la pierderea șansei unui tratament adecvat.
2. Chiar și pentru un medicament la care utilizarea la copii ar trebui evitată, dacă i se administrează copilului jumătate din doza pentru adulți, acesta poate fi utilizat în siguranță.
3. Utilizarea necorespunzătoare a medicamentelor poate fi împărțită, în linii mari, în cazuri cauzate de neînțelegerea sau cunoașterea insuficientă a utilizatorului și cazuri în care medicamentul este utilizat cu o intenție diferită de scopul său inițial.
4. Gândirea superficială potrivit căreia «dacă iau mai mult, se vindecă mai repede» și administrarea unei doze ce depășește doza stabilită prezintă un risc ridicat de a duce la efecte secundare.

Care dintre următoarele afirmații despre utilizarea prelungită a medicamentelor OTC este corectă?

1. Laxativele, medicamentele pentru răceală cu spectru larg și analgezicele-antipiretice nu prezintă, chiar utilizate pe termen lung, riscul de a afecta organe precum ficatul sau rinichii.
2. Faptul că simptomele sunt atenuate prin utilizare prelungită nu poate duce niciodată la întârzierea depistării unei afecțiuni grave.
3. Atât timp cât doza utilizată corespunde indicațiilor, chiar dacă medicamentul este administrat aproape zilnic pe o perioadă îndelungată, nu poate apărea o dependență psihică.
4. Există și cazuri în care utilizarea prelungită provoacă dependență psihică, ducând la creșterea dozei utilizate și, astfel, la o povară economică tot mai mare pentru achiziționarea acestuia.

Care dintre următoarele afirmații despre dependența de substanțe este corectă?

1. Un medicament sigur și eficace, atât timp cât este utilizat corect, nu poate provoca dependență de substanțe și nu poate deveni obiect de abuz, chiar dacă este ingerat continuu sau periodic pentru a-i experimenta acțiunea psihică.
2. Odată formată dependența de substanțe, este ușor să te desprinzi de ea, este suficient să se oprească ingerarea substanței respective.
3. Dependența de substanțe desemnează exclusiv o stare fizică, definită prin comportamente etc. însoțite constant de compulsia (dorința) de a ingera, în mod continuu sau periodic, o substanță, starea psihică nefiind inclusă.
4. Dependența de substanțe este o stare psihică și fizică, definită prin comportamente etc. însoțite constant de compulsia (dorința) de a ingera, în mod continuu sau periodic, o substanță pentru a experimenta acțiunea psihică a acesteia.

Care dintre următoarele afirmații despre abuzul de medicamente etc. este incorectă?

1. Dacă are loc abuzul — administrarea intenționată a unei doze ce depășește doza stabilită sau ingerarea, fără discernământ, împreună cu alte medicamente sau cu alcool — riscul de intoxicație acută prin supradozaj crește semnificativ.
2. Deoarece niciun medicament OTC nu conține substanțe cu caracter de obișnuință sau de dependență, nu este necesar să se ia în considerare riscul de abuz.
3. Tinerii nu au întotdeauna o conștientizare sau o înțelegere suficientă a pericolelor abuzului de substanțe și pot, din curiozitate, abuza dintr-un simplu interes de o substanță aflată la îndemână.
4. Este necesar a se acționa cu prudență față de persoanele suspecte, care încearcă, printre altele, achiziții excesive sau frecvente, fiind de dorit ca, activ, să li se ceară explicații și, în funcție de situație, să se refuze vânzarea.

Care dintre următoarele afirmații despre interacțiunea medicamentoasă este corectă?

1. Interacțiunea apare exclusiv atunci când mai multe medicamente sunt utilizate concomitent și nu poate apărea în raport cu alimentele, inclusiv alimentele cu funcții de sănătate declarate (alimente cu destinație de sănătate specifică, alimente cu funcții nutriționale și alimente cu funcție declarată) sau așa-numitele alimente destinate sănătății.
2. Dacă, în urma interacțiunii, acțiunea unui medicament slăbește, deoarece nu există riscul apariției de efecte secundare, nu apare niciun inconvenient, precum insuficiența efectului, și nu este necesară o atenție deosebită.
3. Faptul că acțiunea unui medicament se intensifică sau slăbește atunci când mai multe medicamente sunt utilizate concomitent, sau atunci când sunt ingerate împreună cu anumite alimente, inclusiv alimente cu funcții de sănătate declarate sau așa-numite alimente destinate sănătății, se numește interacțiune.
4. Interacțiunea desemnează exclusiv cazul în care acțiunea unui medicament se intensifică atunci când mai multe medicamente sunt utilizate concomitent, neincluzând cazul în care acțiunea slăbește.

Care dintre următoarele afirmații despre interacțiunea medicamentoasă este incorectă?

1. Pentru a evita interacțiunea, este necesar, de regulă, să se evite, pe toată durata utilizării unui medicament și în perioadele anterioară și ulterioară acesteia, consumul de medicamente sau alimente care ar putea interacționa cu acesta.
2. Există interacțiuni care apar în etapa în care medicamentul este absorbit, distribuit, metabolizat sau eliminat.
3. Există interacțiuni care apar la nivelul locului unde medicamentul își exercită acțiunea farmacologică.
4. Metabolizarea desemnează eliminarea componentelor medicamentului din organism.

Care dintre următoarele afirmații despre asocierea medicamentelor este corectă?

1. Decizia dacă un medicament eliberat de o unitate medicală sau o farmacie poate fi asociat cu un medicament OTC revine în întregime specialistului în vânzarea de medicamente care a vândut acel medicament OTC.
2. Atunci când simptomul pe care se dorește să fie atenuat este clar, este de preferat să se aleagă nu un medicament care conține exclusiv componenta adecvată acelui simptom, ci un medicament cu cât mai multe componente.
3. Deoarece medicamentele OTC sunt formate dintr-o singură substanță activă, componentele și acțiunile nu se suprapun niciodată atunci când medicamentele pentru răceală, analgezicele-antipiretice, antitusivele-expectorantele sau medicamentele antialergice sunt asociate cu alte medicamente.
4. La medicamentele pentru răceală, analgezicele-antipiretice, sedativele, antitusivele-expectorantele și medicamentele antialergice, printre altele, componentele și acțiunile se suprapun adesea, motiv pentru care, de regulă, se evită asocierea medicamentelor din aceste grupe terapeutice.

Care dintre următoarele afirmații despre interacțiunea dintre băuturile alcoolice (alcool) și medicamente este corectă?

1. La persoanele care consumă frecvent băuturi alcoolice, funcția metabolică hepatică este adesea crescută, iar în cazul substanțelor metabolizate în ficat, precum acetaminofenul, acestea sunt metabolizate mai repede decât în mod obișnuit, medicamentul dispărând mai rapid din organism, astfel încât nu se obține un efect terapeutic suficient.
2. Alcoolul este metabolizat în principal la nivelul rinichilor, astfel încât la persoanele care consumă frecvent băuturi alcoolice funcția metabolică renală este adesea crescută.
3. Alcoolul poate influența absorbția medicamentelor la nivelul tractului digestiv, dar, fiind metabolizat în principal la nivelul rinichilor, nu influențează metabolizarea, la persoanele care consumă frecvent băuturi alcoolice, a unor medicamente precum acetaminofenul, metabolizate în ficat.
4. La persoanele care consumă frecvent băuturi alcoolice, funcția metabolică hepatică este adesea scăzută, iar în cazul substanțelor metabolizate în ficat, precum acetaminofenul, acestea sunt metabolizate mai greu decât în mod obișnuit, medicamentul devenind mai greu de eliminat din organism, iar acțiunea sa manifestându-se cu o intensitate excesivă.

Care dintre următoarele afirmații despre metabolizarea medicamentelor și interacțiune este corectă?

1. Metabolizarea unui medicament este determinată exclusiv de funcția hepatică și nu este influențată de consumul de alimente.
2. În cazul substanței rezultate din metabolizare (produsul de metabolism), dacă aceasta are efect terapeutic, atunci când funcția metabolică hepatică este crescută, acest produs de metabolism este și el eliminat rapid, astfel că acțiunea medicamentului slăbește întotdeauna.
3. În cazul produsului de metabolism cu efect terapeutic, acțiunea se poate manifesta cu o intensitate excesivă, iar, invers, în cazul unui medicament al cărui produs de metabolism are efecte nocive asupra organismului, efectele secundare devin mai probabile.
4. În cazul unui medicament al cărui produs de metabolism are efecte nocive asupra organismului, faptul că metabolizarea are loc mai ușor face ca produsul de metabolism să fie procesat rapid, astfel încât efectele secundare devin, dimpotrivă, mai puțin probabile și nu este necesară atenție.

Care dintre următoarele afirmații despre asocierea dintre alimente și medicamente este corectă?

1. Deoarece în alimente nu există substanțe identice cu componente ale medicamentelor, precum cofeina sau vitamina A, nu este necesar să se acorde atenție asocierii dintre alimente și medicamente.
2. Precum în cazul cofeinei sau al vitaminei A, deoarece în alimente există substanțe identice cu unele componente ale medicamentelor, există cazuri în care administrarea concomitentă a unui medicament care le conține (de exemplu, un medicament pentru răceală cu spectru larg) și a unui aliment (de exemplu, cafea) duce la consum excesiv.
3. Chiar dacă un medicament ce conține cofeină (de exemplu, un medicament pentru răceală cu spectru larg) este administrat împreună cu cafea, aceasta nu duce la un consum excesiv de cofeină.
4. Interacțiunea dintre alimente și medicamente se presupune că apare, în principal, între medicamentele de uz extern și alimente, nu apare între medicamentele administrate oral și alimente, motiv pentru care nu se folosește expresia «asociere alimentară».

Care dintre următoarele afirmații despre componentele vegetale medicinale (生薬) și alimente este corectă?

1. Pentru un medicament ce conține o componentă vegetală medicinală, este suficient să se ia în considerare doar interacțiunile dintre medicamente, nefiind necesar să se ia în considerare interacțiunea cu alimentele.
2. În privința componentelor vegetale medicinale, dacă nu se afirmă sau nu se sugerează un efect terapeutic specific medicamentelor, unele pot circula ca alimente (de exemplu, plante aromatice), iar consumul concomitent al unor astfel de alimente poate intensifica eficacitatea sau efectele secundare ale unui medicament ce conține componenta vegetală respectivă.
3. Chiar dacă o plantă aromatică ce circulă ca aliment este consumată concomitent cu un medicament ce conține componenta vegetală respectivă, atâta timp cât nu se afirmă un efect terapeutic specific medicamentelor, aceasta nu influențează în niciun fel eficacitatea sau efectele secundare ale medicamentului.
4. Componentele vegetale medicinale nu pot circula niciodată ca alimente (de exemplu, plante aromatice), nici chiar atunci când nu se afirmă sau nu se sugerează un efect terapeutic specific medicamentelor.

Care dintre următoarele afirmații despre interacțiune și asocierea alimentară este incorectă?

1. La o persoană cu mai multe afecțiuni, este frecvent cazul în care se utilizează un medicament separat pentru fiecare afecțiune, fiind necesară o atenție deosebită la interacțiunea dintre medicamente.
2. Medicamentele de uz extern și cele injectabile nu sunt influențate în privința acțiunii sau metabolizării de către alimente.
3. Din perspectiva reducerii riscului de efecte secundare cauzate de interacțiune, atunci când simptomul pe care se dorește să fie atenuat este clar, este de preferat, pe cât posibil, un medicament care conține exclusiv componenta adecvată acelui simptom.
4. Atunci când este utilizat un medicament eliberat de o unitate medicală sau o farmacie, este de dorit ca persoanei să i se explice că trebuie să se sfătuiască cu medicul sau medicul dentist care a asigurat tratamentul, sau cu farmacistul care a eliberat medicamentul.

Care dintre următoarele afirmații despre încadrarea pe vârste utilizată ca reper orientativ în «Elementele de atenție privind redactarea prospectelor medicamentelor eliberate pe bază de prescripție» este corectă?

1. Sugarul este definit, ca reper orientativ, ca având vârsta de la 1 an împlinit până la sub 3 ani.
2. Sugarul este definit ca având vârsta de la 4 săptămâni împlinite până la sub 1 an.
3. Sugarul este definit ca având vârsta de la 4 săptămâni împlinite până la sub 2 ani.
4. Sugarul este definit ca având vârsta de la 8 săptămâni împlinite până la sub 1 an.

Care dintre următoarele afirmații despre reperele orientative privind încadrarea pe vârste în utilizarea medicamentelor este incorectă?

1. Copilul este definit, ca reper orientativ, ca având vârsta de la 7 ani împliniți până la sub 15 ani.
2. Nou-născutul este definit, ca reper orientativ, ca având vârsta sub 4 săptămâni.
3. Persoana în vârstă este definită, ca reper orientativ, ca având vârsta de 75 de ani împliniți sau mai mult.
4. Copilul mic este definit, ca reper orientativ, ca având vârsta de la 1 an împlinit până la sub 7 ani.

Care dintre următoarele afirmații despre încadrarea pe vârste a copiilor etc. este corectă?

1. Nou-născutul este definit ca având vârsta sub 8 săptămâni, iar în precauțiile de utilizare a medicamentelor nu se folosește niciodată o vârstă concretă, chiar dacă aceasta este cunoscută.
2. Copilul mic este definit ca având vârsta de la 4 săptămâni împlinite până la sub 1 an, iar această încadrare este folosită distinct de «sugar».
3. Copilul este definit ca având vârsta de la 5 ani împliniți până la sub 18 ani, iar în precauțiile de utilizare a medicamentelor se poate folosi, atunci când vârsta concretă este cunoscută, o exprimare precum «copil sub 5 ani».
4. În general, se consideră uneori copil orice persoană sub 15 ani, iar atunci când vârsta concretă este cunoscută, în precauțiile de utilizare a medicamentelor se poate folosi o exprimare precum «copil sub 3 ani».

Care dintre următoarele afirmații despre particularitățile fiziologice ale copiilor la utilizarea medicamentelor este corectă?

1. Copiii au, față de mărimea corpului, un intestin mai scurt decât adulții, astfel încât rata de absorbție a medicamentului administrat este relativ mai scăzută.
2. Copiii au, față de mărimea corpului, un intestin mai lung decât adulții, astfel încât rata de absorbție a medicamentului administrat este relativ mai ridicată.
3. Deoarece copiii au o rată de absorbție a medicamentului mai scăzută decât adulții, este necesar să li se administreze o cantitate mai mare din medicamentul pentru adulți.
4. Funcțiile fiziologice ale copiilor care primesc medicamentul sunt suficient dezvoltate, astfel încât nu este necesară o atenție deosebită la utilizarea medicamentelor.

Care dintre următoarele afirmații despre copii și medicamente este corectă?

1. Copiii au bariera hemato-encefalică nedezvoltată, astfel încât componentele medicamentului absorbite și ajunse în circulația sanguină ajung mai ușor la creier, iar medicamentele care influențează sistemul nervos central provoacă mai ușor efecte secundare.
2. La copii, bariera hemato-encefalică este nedezvoltată, iar componentele medicamentului absorbite și ajunse în circulația sanguină ajung mai ușor la creier, dar acest fapt nu are legătură cu ușurința apariției efectelor secundare ale medicamentelor care influențează sistemul nervos central.
3. Bariera hemato-encefalică este un mecanism localizat la nivelul placentei, care împiedică amestecarea sângelui fetal cu sângele matern.
4. Copiii au bariera hemato-encefalică dezvoltată, astfel încât componentele medicamentului absorbite și ajunse în circulația sanguină ajung mai greu la creier, iar medicamentele care influențează sistemul nervos central nu pot provoca la ei efecte secundare.

Care dintre următoarele afirmații despre utilizarea medicamentelor la copii este corectă?

1. Copiii au funcția hepatică și renală suficient dezvoltată, iar metabolizarea și eliminarea componentelor medicamentului sunt mai rapide decât la adulți, astfel încât acțiunea apare mai greu, iar efectele secundare nu pot fi puternice.
2. Funcția hepatică și renală a copiilor este la fel de dezvoltată ca a adulților, astfel încât timpul necesar metabolizării și eliminării componentelor medicamentului este identic cu cel al adulților, iar acțiunea nu se manifestă niciodată cu o intensitate excesivă.
3. Copiii au funcția hepatică și renală nedezvoltată, astfel încât metabolizarea și eliminarea componentelor medicamentului necesită mai mult timp, iar acțiunea se poate manifesta cu o intensitate excesivă sau efectele secundare pot fi mai puternice.
4. Comprimatele și capsulele nu prezintă risc de a se opri în gât la înghițire, nici chiar la copiii mici sub 5 ani.

Care dintre următoarele afirmații despre utilizarea medicamentelor la sugari și copii mici este corectă?

1. Pentru medicamentele precum comprimatele sau capsulele destinate copiilor mici sub 5 ani, deoarece se presupune că se administrează jumătate din doza pentru adulți, în prospect nu se menționează atenția necesară la riscul de a se opri în gât la înghițire.
2. Pentru a preveni accidentele de ingerare accidentală sau utilizare greșită la sugari și copii mici, este de dorit ca medicamentele să fie ținute la îndemâna copiilor, pentru a putea fi scoase și folosite imediat.
3. Deoarece sugarii și copiii mici își pot exprima corect starea de sănătate, nu este necesar ca părinții etc. să observe cu atenție starea lor după administrarea unui medicament.
4. Chiar și pentru un medicament ale cărui doze și mod de administrare sunt stabilite pentru sugari, deoarece sugarii sunt ușor influențați de medicamente, iar starea lor se poate schimba brusc, este de dorit ca, în principiu, să se acorde prioritate consultului medical, limitându-se la minimum recurgerea la un medicament OTC.

Care dintre următoarele afirmații despre persoanele în vârstă și medicamente este corectă?

1. La persoanele în vârstă, chiar dacă funcția hepatică sau renală este scăzută, aceasta nu influențează modul în care se manifestă acțiunea medicamentului.
2. La persoanele în vârstă, diferențele individuale în ceea ce privește gradul de scădere a rezistenței de bază și a funcțiilor fiziologice sunt mici, astfel încât gradul de risc poate fi apreciat cu ușurință numai pe baza vârstei.
3. Persoanele în vârstă pot avea o slăbire a mușchilor gâtului, care le reduce capacitatea de a înghiți alimente și lichide, adică o tulburare de deglutiție, astfel încât se pot îneca mai ușor la administrarea unui medicament oral.
4. «Elementele de atenție privind redactarea prospectelor medicamentelor eliberate pe bază de prescripție» încadrează, ca reper orientativ, persoana în vârstă drept persoana cu vârsta de 70 de ani împliniți sau mai mult.

Care dintre următoarele afirmații despre utilizarea medicamentelor de către o femeie însărcinată sau despre care se crede că este însărcinată este corectă?

1. Placenta are un mecanism (bariera hemato-placentară) care împiedică amestecarea sângelui fetal cu sângele matern, iar măsura în care acesta protejează împotriva trecerii componentelor medicamentului la făt este pe deplin elucidată.
2. Laxativele nu prezintă, indiferent de componentele și dozele lor, riscul de a provoca avort sau naștere prematură.
3. Există substanțe, precum preparatele care conțin vitamina A, despre care se consideră că, dacă sunt ingerate într-o anumită perioadă din jurul sarcinii la o doză ce depășește doza obișnuită, cresc riscul apariției unor malformații congenitale la făt.
4. Pentru medicamentele OTC, evaluarea siguranței în cazul utilizării de către femei însărcinate este ușor de realizat, motiv pentru care puține dintre ele recomandă «a se consulta medicul» pentru utilizarea la femei însărcinate.

Care dintre următoarele afirmații despre femeia care alăptează (mama care alăptează) și medicamente este corectă?

1. Deoarece sugarul nu ingerează niciodată, prin laptele matern, componentele medicamentului trecute în lapte, nu este necesară furnizarea de informații privind utilizarea medicamentelor în perioada alăptării.
2. În funcție de tipul medicamentului, se știe că o parte din componentele medicamentului utilizat de o femeie care alăptează trec în laptele matern, iar pentru medicamentele despre care se știe că pot avea efecte nedorite asupra sugarilor și copiilor mici, este necesar să se furnizeze în mod activ informații, astfel încât persoana să poată evita utilizarea în perioada alăptării sau să evite alăptarea o vreme după utilizare.
3. Componentele medicamentului nu trec niciodată în laptele matern, astfel încât, chiar dacă o femeie care alăptează utilizează un medicament, nu este nevoie de o atenție deosebită privind influența asupra sugarului.
4. În funcție de tipul medicamentului, se știe că o parte din componentele medicamentului utilizat de o femeie care alăptează trec în laptele matern, dar, chiar și pentru medicamentele despre care se știe că pot avea efecte nedorite asupra sugarilor și copiilor mici, nu este necesar să se furnizeze informații privind evitarea utilizării în perioada alăptării sau evitarea alăptării o vreme după utilizare, decizia putând fi lăsată la latitudinea cumpărătorului.

Care dintre următoarele afirmații despre efectul placebo este corectă?

1. Reacțiile și modificările produse de efectul placebo includ doar pe cele dorite (efect), nu și pe cele nedorite (efecte secundare).
2. Efectul placebo este sigur, motiv pentru care medicamentele ar trebui utilizate în acest scop.
3. Efectul placebo desemnează efectul principal produs de acțiunea farmacologică a medicamentului.
4. Apariția, ca urmare sau întâmplător, a unui efect ce nu se datorează acțiunii farmacologice, la utilizarea unui medicament, se numește efect placebo (efect de medicament fictiv).

Care dintre următoarele afirmații despre efectul placebo este incorectă?

1. Efectul placebo se manifestă exclusiv ca o modificare subiectivă, neputând apărea niciodată ca o modificare măsurabilă obiectiv.
2. Reacțiile și modificările produse de efectul placebo includ atât pe cele dorite (efect), cât și pe cele nedorite (efecte secundare).
3. Efectul placebo este nesigur, motiv pentru care medicamentele nu ar trebui utilizate în acest scop.
4. Se consideră că la apariția efectului placebo contribuie efectul de sugestie (așteptarea optimistă legată de simplul fapt al utilizării medicamentului), reacția organismului legată de condiționare sau modificări spontane apărute odată cu trecerea timpului (remisiune spontană etc.).

Care dintre următoarele afirmații despre calitatea medicamentelor este incorectă?

1. Un medicament, dacă este depozitat și expus corespunzător, poate evita deteriorarea calității produsă de trecerea timpului.
2. Multe dintre componentele conținute într-un medicament (substanțe active și excipiente) sunt predispuse la deteriorarea calității (alterare, degradare) din cauza temperaturii ridicate, umidității excesive, luminii (razelor ultraviolete) etc.
3. Deoarece medicamentele OTC sunt adesea achiziționate ca medicamente de rezervă în gospodărie, este important și ca vânzarea etc. să se facă lăsând o marjă suficientă față de data expirării înscrise pe cutie.
4. Locul unde sunt depozitate și expuse medicamentele trebuie să fie menținut curat și ferit de temperaturi ridicate, umiditate excesivă sau lumină solară directă.

Care dintre următoarele afirmații despre data expirării medicamentelor este corectă?

1. «Data expirării» afișată este termenul până la care calitatea se menține dacă produsul este păstrat desfăcut, iar dacă este păstrat nedesfăcut, se consideră că se garantează calitatea chiar și după trecerea acestei date.
2. «Data expirării» afișată este termenul până la care calitatea se menține dacă produsul este păstrat nedesfăcut, iar la lichide, printre altele, există cazuri în care, odată desfăcut, calitatea nu mai este garantată până la data înscrisă.
3. Medicamentele OTC sunt folosite imediat după achiziționare și nu sunt niciodată achiziționate ca medicamente de rezervă în gospodărie, motiv pentru care nu este necesar ca vânzarea etc. să se facă lăsând o marjă suficientă față de data expirării.
4. Un lichid medicamentos, chiar dacă a fost desfăcut o dată, își păstrează calitatea garantată până la data expirării înscrise pe recipient.

Care dintre următoarele afirmații despre definiția medicamentelor OTC este corectă cu privire la termenul care completează definiția: «Dintre medicamente, cel a cărui acțiune asupra organismului uman, prin efectele și indicațiile sale, nu este ( ), și care este destinat a fi utilizat pe baza alegerii consumatorului, întemeiată pe informații furnizate de farmacist sau de un alt profesionist din domeniul medicamentelor (cu excepția medicamentelor cu îndrumare obligatorie)»?

1. redusă
2. moderată
3. recunoscută
4. semnificativă

Care dintre următoarele afirmații despre medicamentele OTC este incorectă?

1. Definiția legală a medicamentelor OTC include medicamentele cu îndrumare obligatorie.
2. Medicamentele OTC sunt cele a căror acțiune asupra organismului uman, prin efectele și indicațiile lor, nu este semnificativă.
3. Medicamentele OTC au drept scop ca, în cazul unor probleme de sănătate care nu necesită tratament într-o unitate medicală sau în stadiul inițial al unei boli, ori în viața de zi cu zi, persoana să își poată trata sau preveni singură boala, ori să își îmbunătățească sau să își crească calitatea vieții.
4. Medicamentele OTC sunt destinate a fi utilizate pe baza alegerii consumatorului, întemeiată pe informații furnizate de farmacist sau de un alt profesionist din domeniul medicamentelor.

Care dintre următoarele afirmații despre rolul medicamentelor OTC este incorectă?

1. Îmbunătățirea sau creșterea calității vieții (QOL) și autoevaluarea stării de sănătate sunt incluse, alături de ameliorarea simptomelor unei boli ușoare, în rolul medicamentelor OTC.
2. Menținerea și promovarea sănătății și alte aspecte de igienă a sănătății publice sunt menționate ca unul dintre rolurile medicamentelor OTC.
3. Prevenirea apariției simptomelor unor boli precum bolile stilului de viață este inclusă în rolul medicamentelor OTC, indiferent dacă efectul poate fi așteptat în mod științific și rațional sau nu.
4. Ameliorarea simptomelor unei boli ușoare este, alături de menținerea și promovarea sănătății și de alte aspecte de igienă a sănătății publice, unul dintre rolurile medicamentelor OTC menționate în Ghid.

Care dintre următoarele afirmații despre auto-îngrijirea medicală (self-medication) este corectă?

1. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), auto-îngrijirea medicală este definită ca «a fi responsabil pentru propria sănătate și a-și trata singur tulburările ușoare ale organismului».
2. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), auto-îngrijirea medicală este definită ca «a se trata singur chiar și de o boală gravă», iar tulburările ușoare ale organismului nu sunt incluse în acest domeniu.
3. Rolul principal în auto-îngrijirea medicală nu revine persoanei obișnuite, ci specialistului implicat în vânzarea medicamentelor, iar persoana se limitează la a utiliza medicamentul conform indicațiilor acestuia.
4. Furnizarea de informații de către specialistul implicat în vânzarea medicamentelor trebuie să conducă întotdeauna la vânzarea unui medicament.

Care dintre următoarele afirmații despre domeniul simptomelor etc. ce pot fi tratate cu medicamente OTC este corectă?

1. Chiar și atunci când simptomele sunt severe — de exemplu, febră mare sau dureri abdominale intense —, este adecvat să se recurgă, în primul rând, la un medicament OTC.
2. Nu există niciun medicament OTC care să conțină o componentă ce ar fi considerată dopaj dacă ar fi utilizată de un sportiv de performanță.
3. Dacă un medicament OTC este utilizat o anumită perioadă de timp fără îmbunătățirea simptomelor, este de preferat să nu se meargă la o unitate medicală și să se continue utilizarea, așteptând evoluția.
4. Domeniul situațiilor ce pot fi tratate cu medicamente OTC variază în funcție de persoana care le utilizează, iar la sugari, copii mici sau femei însărcinate etc., acest domeniu este mai limitat decât la un adult obișnuit.

Care dintre următoarele afirmații despre alegerea potrivită a medicamentului și recomandarea consultului medical este incorectă?

1. Dacă o persoană a recurs la un medicament OTC pentru a face față unei stări de rănu sau unui simptom ușor, chiar dacă nu se observă o ameliorare a simptomelor, atât timp cât acestea nu se agravează, este suficient să se continue utilizarea și să se aștepte evoluția.
2. Dacă un sportiv de performanță are o întrebare privind utilizarea unui medicament, este necesar să se verifice cu un farmacist sau alt specialist care are cunoștințele necesare.
3. Utilizarea unui medicament OTC atunci când simptomele sunt severe (de exemplu, febră mare sau dureri abdominale intense, sau o zonă afectată extinsă) nu constituie, având în vedere rolul medicamentelor OTC, un tratament adecvat.
4. Furnizarea de informații nu trebuie neapărat să conducă la vânzarea unui medicament, existând situații în care este adecvat să se recomande un consult medical (recomandare de consultare) sau un mod de a face față care nu implică utilizarea unui medicament.

Care dintre următoarele afirmații despre aspectele de bază pe care specialistul implicat în vânzarea medicamentelor dorește să le confirme de la cumpărător etc. este corectă?

1. Dacă persoana care va utiliza medicamentul este chiar cea care primește informațiile sau este de așteptat să fie un membru al familiei etc. este unul dintre aspectele de bază pe care se dorește să le confirme.
2. Nu se numără printre aspectele de verificat dacă persoana care va utiliza medicamentul urmează sau nu un tratament într-o unitate medicală.
3. Nu se numără printre aspectele de verificat dacă persoana care va utiliza medicamentul a avut în trecut o alergie sau un efect secundar cauzat de un medicament.
4. Nu este necesar să se verifice în ce scop se dorește achiziționarea medicamentului (nevoia cumpărătorului etc., motivul achiziției).

Care dintre următoarele afirmații despre comunicarea la momentul vânzării este corectă?

1. La vânzarea unui medicament de clasa I, aspectele privind dacă este de așteptat un copil, o persoană în vârstă, o femeie însărcinată etc. (③–⑤) trebuie verificate de specialistul în vânzare de medicamente înregistrat care vinde medicamentul.
2. Deoarece situația în care cumpărătorul etc. utilizează medicamentul nu se schimbă, nu este necesar să se acorde o atenție deosebită cantității vândute, putându-se vinde chiar și o cantitate mare deodată.
3. Deoarece situația în care cumpărătorul etc. utilizează medicamentul se poate schimba în orice moment, este important, printre altele, ca și cantitatea vândută să fie stabilită ca fiind necesarul pentru o anumită perioadă, astfel încât să se asigure în mod continuu ocazia comunicării la momentul vânzării.
4. Deoarece un medicament OTC este întotdeauna utilizat de persoana care a primit informațiile, este suficient să se gândească comunicarea de la momentul vânzării ținând cont doar de starea acelei persoane.