Medicamente neuropsihiatrice și respiratorii

Care dintre următoarele afirmații despre răceală și medicamentele pentru răceală este corectă?

1. Se consideră că, atunci când este însoțită de o febră bruscă sau când simptomele persistă 4 zile sau mai mult, probabilitatea de a fi vorba despre o răceală este ridicată.
2. Gripa (guripa epidemică), fiind, la fel ca răceala, cauzată de o infecție virală a sistemului respirator, este tratată fără a fi deosebită de răceală.
3. Medicamentul pentru răceală este un medicament ce inhibă înmulțirea virusului sau îl elimină din organism.
4. Aproximativ 80% dintre răceli sunt cauzate de o infecție virală, dar există și cazuri produse de o infecție bacteriană sau, rareori, de factori neinfecțioși precum aerul rece, uscăciunea sau alergiile.

Care dintre următoarele afirmații despre componentele conținute în medicamentele pentru răceală și clasificarea lor este incorectă?

1. Alcaloizii totali de beladonă sunt adăugați pentru a inhiba secreția nazală și strănutul, prin acțiune anticolinergică.
2. Clorhidratul de metilefedrină este o componentă antihistaminică, adăugată pentru a inhiba strănutul și secrețiile nazale.
3. Acidul tranexamic este o componentă antiinflamatoare care inhibă apariția inflamației, reducând tumefacția, prin inhibarea producerii în organism a substanțelor ce declanșează inflamația.
4. Guaifenesina este o componentă expectorantă, adăugată pentru a îmbunătăți eliminarea sputei.

Care dintre următoarele afirmații despre glicirizinatul dipotasic conținut în medicamentele pentru răceală este corectă?

1. Pentru medicamente, doza este stabilită astfel încât aportul zilnic de acid glicirizinic să nu depășească 40 mg.
2. Indiferent pentru cine este destinat produsul, un produs a cărui doză zilnică maximă administrată este de 40 mg sau mai mult, calculată ca acid glicirizinic, trebuie să evite utilizarea prelungită.
3. Ingestia unei cantități mari de acid glicirizinic poate produce meningită aseptică.
4. Acidul glicirizinic, componenta activă a glicirizinatului dipotasic, are o structură chimică asemănătoare unei substanțe de tip vitamină.

Care dintre următoarele afirmații despre formulele de medicină tradițională japoneză (Kampo) utilizate pentru ameliorarea simptomelor răcelii este incorectă?

1. Pe lângă Maoto (麻黄湯, Maōtō), Kakkonto (葛根湯, Kakkontō) și Shōseiryūtō (小青竜湯, Shōseiryūtō) conțin, printre plantele lor constitutive, Ephedra (麻黄, Maō).
2. Hangekobokuto (半夏厚朴湯, Hangekobokutō) conține, printre plantele sale constitutive, licoriciu (甘草, Kanzō).
3. Keishito (桂枝湯, Keishitō) este indicat persoanelor cu forță fizică scăzută, care transpiră, în stadiul inițial al răcelii.
4. Kakkonto (葛根湯, Kakkontō) este indicat persoanelor cu forță fizică medie sau mai mare, în stadiul inițial al răcelii (fără transpirație), pentru răceală la nivelul nasului, rinită, dureri de cap etc.

Care dintre următoarele afirmații despre Shosaikoto (小柴胡湯, Shōsaikotō) este corectă?

1. Shosaikoto este indicat în mod special persoanelor cu constituție slabă (persoane cu forță fizică scăzută, cu organismul slăbit), nefiind potrivit persoanelor cu forță fizică robustă.
2. Shosaikoto trebuie evitat la persoanele aflate în tratament cu un preparat de interferon, deoarece crește riscul apariției pneumoniei interstițiale ca efect secundar.
3. Efectele secundare grave cunoscute ale Shosaikoto sunt insuficiența cardiacă congestivă și tahicardia ventriculară, neputând apărea, rareori, pneumonie interstițială sau disfuncție hepatică.
4. Shosaikoto este, la fel ca Maoto, Kakkonto și Shōseiryūtō, o formulă Kampo ce conține Ephedra (麻黄, Maō) printre plantele sale constitutive.

Care dintre următoarele afirmații despre acțiunea componentelor analgezice-antipiretice este incorectă?

1. Inhibarea periferică a producerii de prostaglandină crește fluxul sanguin renal, motiv pentru care, chiar dacă există o disfuncție renală, aceasta nu riscă să se agraveze.
2. Dacă este împiedicată acțiunea prostaglandinei de reglare a secreției acidului gastric și de protecție a mucoasei gastrointestinale, secreția acidului gastric crește, iar fluxul sanguin al peretelui gastric scade, favorizând apariția leziunilor mucoasei gastrice.
3. Prostaglandina reglează menținerea temperaturii corpului la un nivel mai ridicat decât în mod normal și este implicată și în apariția inflamației.
4. În privința efectului antipiretic, contribuie și favorizarea reabsorbției apei la nivelul rinichiului, care crește volumul circulator sanguin, stimulând transpirația.

Care dintre următoarele afirmații despre componentele analgezice-antipiretice de tip salicilat este corectă?

1. Aspirina (inclusiv aspirina aluminică) poate fi utilizată, ca medicament OTC, chiar și de copiii sub 15 ani, cu condiția reducerii dozei.
2. Etenzamida și salicilamida trebuie evitate la copiii sub 15 ani care au varicelă sau gripă.
3. Aspirina este o componentă despre care se consideră că produce mai rar tulburări gastrointestinale, în comparație cu alte componente analgezice-antipiretice.
4. Aspirina trebuie evitată la femeile însărcinate în termenul de 4 săptămâni înainte de nașterea preconizată.

Care dintre următoarele afirmații despre acetaminofen este corectă?

1. Este utilizat exclusiv ca medicament administrat oral, neexistând produse sub formă de supozitor.
2. Deoarece produce efectul antipiretic-analgezic în principal prin acțiune centrală, nu se poate aștepta un efect antiinflamator periferic.
3. Fiind mai predispus decât alte componente analgezice-antipiretice la a produce tulburări gastrointestinale, administrarea pe stomacul gol nu este permisă în niciun caz.
4. Ca medicament OTC, nu trebuie utilizat, în niciun caz, la copiii sub 15 ani.

Care dintre următoarele afirmații despre ibuprofen este incorectă?

1. Ca medicament OTC, deoarece a fost sugerată apariția sindromului Reye, nu trebuie utilizat, în niciun caz, la copiii sub 15 ani.
2. La persoanele cu antecedente de ulcer gastric sau duodenal, colită ulceroasă sau boala Crohn — afecțiuni ce produc inflamații extinse ale tubului digestiv —, există riscul agravării simptomelor sau al recidivei acestor boli.
3. Poate produce, rareori, ca efect secundar grav, meningită aseptică, dar la persoanele cu lupus eritematos sistemic sau boală mixtă de țesut conjunctiv apariția este, dimpotrivă, mai puțin probabilă.
4. Trebuie evitat la femeile însărcinate în termenul de 12 săptămâni înainte de nașterea preconizată.

Care dintre următoarele afirmații despre recomandarea consultului medical în legătură cu medicamentele pentru răceală și analgezicele-antipireticele este corectă?

1. Pentru sugarii și copiii mici sub 2 ani, medicamentul pentru răceală trebuie administrat înainte de a-i duce la un consult medical.
2. De regulă, dacă temperatura corpului este de 38°C sau mai puțin, nu există riscul convulsiilor sau al epuizării fizice semnificative, nefiind necesară utilizarea unui analgezic-antipiretic până la revenirea la temperatura normală.
3. Chiar dacă febra persistă o săptămână sau mai mult, nu este necesar să se ia în considerare posibilitatea unei alte boli infecțioase decât răceala sau a unei alte afecțiuni grave.
4. Este de dorit ca analgezicele-antipireticele să fie utilizate în mod preventiv, înainte de apariția simptomelor.

Care dintre următoarele afirmații despre componentele antihistaminice conținute în medicamentele care favorizează somnul (sedative-hipnotice) este incorectă?

1. Tulburările de somn frecvente în timpul sarcinii nu se numără printre indicațiile medicamentelor de favorizare a somnului.
2. Sedativele-hipnotice al căror principal component este o substanță antihistaminică sunt destinate persoanelor diagnosticate cu insomnie de o unitate medicală.
3. Histamina, printr-o stimulare a neuronilor dintr-o zonă din partea inferioară a creierului implicată în somn și veghe, are rolul de a menține și regla starea de veghe.
4. Clorhidratul de difenhidramină este, dintre componentele antihistaminice, cel cu o acțiune centrală deosebit de puternică.

Care dintre următoarele afirmații despre precauțiile de utilizare a sedativelor-hipnotice este corectă?

1. Alilizopropilacetilureea are efectul de a intensifica excitația creierului și de a ascuți senzația de durere, motiv pentru care utilizarea trebuie limitată la cantități mici.
2. La copii și adolescenți, componentele antihistaminice pot produce, contrar somnolenței, iritabilitate sau excitație centrală, motiv pentru care, în special la copiii sub 15 ani, trebuie evitată utilizarea medicamentelor de favorizare a somnului ce conțin componente antihistaminice.
3. Bromvalerilureea inhibă excitația creierului, dar nu produce dependență chiar dacă este ingerată în mod repetat.
4. Deoarece efectul asupra fătului al bromvalerilureei este exclus, femeile însărcinate sau despre care se crede că sunt însărcinate nu trebuie neapărat să evite utilizarea acesteia ca sedativ-hipnotic.

Care dintre următoarele afirmații despre componentele vegetale conținute în sedativele-hipnotice pentru efectul lor liniștitor este incorectă?

1. Chōtōkō (釣藤鈎, Chōtōkō) este un drog vegetal având ca sursă, de regulă, spinii plantei Uncaria (din familia Rubiaceae).
2. Sansōnin (酸棗仁, Sansōnin) este un drog vegetal având ca sursă sămânța jujubei sălbatice (din familia Rhamnaceae).
3. Kanokosō (鹿子草, Kanokosō) este cunoscută și sub numele de Passiflora, fiind o plantă din familia Passifloraceae, originară din America de Sud.
4. Chiar și un sedativ format exclusiv din drogură vegetală trebuie să evite asocierea mai multor sedative sau utilizarea prelungită.

Care dintre următoarele afirmații despre formulele Kampo destinate ameliorării nervozității, anxietății sau insomniei este corectă?

1. În privința Sansōninto (酸棗仁湯, Sansōninto), dacă se administrează timp de aproximativ o săptămână fără ameliorarea simptomelor, nu trebuie continuată fără discernământ administrarea, fiind necesar un consult medical.
2. Saikokaryūkotsuboreitō (柴胡加竜骨牡蛎湯, Saikokaryūkotsuboreitō) conține licoriciu (甘草, Kanzō) printre plantele sale constitutive.
3. Keishikaryūkotsuboreitō (桂枝加竜骨牡蛎湯, Keishikaryūkotsuboreitō) este indicat persoanelor cu forță fizică medie sau mai mare, cu anxietate, însoțită de palpitații, insomnie, constipație etc.
4. Se consideră că Yokukansan (抑肝散, Yokukansan) nu poate provoca insuficiență cardiacă.

Care dintre următoarele afirmații despre acțiunea cofeinei conținute în medicamentele contra somnolenței este incorectă?

1. Cofeina are acțiunea de a inhiba miocardul, putând apărea ca efect secundar bradicardia.
2. Cofeina inhibă reabsorbția ionilor de sodiu (și, odată cu aceștia, a apei) la nivelul rinichiului, ceea ce crește volumul de urină (efect diuretic).
3. Cofeina are acțiunea de a stimula secreția sucului gastric, putând apărea ca efecte secundare pierderea apetitului, greață și vărsături și alte tulburări gastrointestinale.
4. Cofeina are proprietatea de a produce dependență la ingerare repetată, deși efectul este slab.

Care dintre următoarele afirmații despre cantitatea de cofeină ingerată din medicamentele contra somnolenței este corectă?

1. Pentru cofeina din medicamentele contra somnolenței, limita maximă este de 200 mg pentru o singură administrare și 500 mg pentru administrarea zilnică, calculate ca cofeină.
2. Pentru cofeina din medicamentele contra somnolenței, limita maximă pentru administrarea zilnică este de 200 mg, calculată ca cofeină.
3. Deoarece cofeina ingerată nu trece în laptele matern, chiar dacă o femeie care alăptează ingerează o cantitate mare, nu este necesar să se ia în considerare influența asupra sugarului.
4. Deși cofeina are acțiunea de a stimula secreția sucului gastric, nu este necesar ca persoanele cu aciditate gastrică ridicată sau ulcer gastric să evite administrarea medicamentelor contra somnolenței.

Care dintre următoarele afirmații despre utilizarea medicamentelor contra somnolenței este incorectă?

1. Somnolența ce apare atunci când organismul este infectat cu bacterii sau virusuri nu are legătură cu apărarea organismului, motiv pentru care nu este o problemă să fie combătută cu un medicament contra somnolenței.
2. Dacă, deși s-a dormit suficient, persistă o somnolență sau o stare de oboseală ce nu poate fi combătută prin medicamentul contra somnolenței, este necesar un consult medical.
3. Nu este adecvat să se utilizeze un medicament contra somnolenței pentru a combate somnolența produsă de utilizarea unui medicament pentru răceală sau a unui medicament antialergic.
4. Deoarece somnul este important pentru dezvoltarea copiilor aflați în creștere, nu există medicamente contra somnolenței pentru copii, fiind necesară atenție ca acestea să nu fie utilizate la copiii sub 15 ani.

Care dintre următoarele afirmații despre componentele conținute în medicamentele contra răului de mișcare este corectă?

1. Hidrobromura de scopolamină hidratată, deoarece este metabolizată lent în ficat, are o durată de acțiune mai lungă decât alte componente antihistaminice etc.
2. Clorhidratul de meclizină este o componentă antihistaminică ce se caracterizează printr-un debut de acțiune rapid și o durată de acțiune scurtă, în comparație cu alte componente antihistaminice.
3. Clorhidratul de difenidol are, pe lângă acțiunea de reglare a nervului vestibular (nervul care leagă vestibulul din urechea internă de creier), și acțiunea de a îmbunătăți circulația sanguină spre urechea internă.
4. Dimenhidrinatul este denumirea comună a unei componente anticolinergice utilizate exclusiv în medicamentele contra răului de mișcare.

Care dintre următoarele afirmații despre precauțiile de utilizare a medicamentelor contra răului de mișcare este incorectă?

1. Pentru componentele care conțin prometazină, precum clorhidratul de prometazină, deoarece în străinătate au fost raportate cazuri de depresie respiratorie fatală, trebuie evitată utilizarea la copiii sub 15 ani.
2. Dacă produsul conține benzocaină (etil aminobenzoat), trebuie evitată utilizarea la copiii sub 6 ani.
3. Deoarece medicamentele contra răului de mișcare conțin și componente destinate în principal inhibării greței, este adecvat să fie utilizate pentru a combate greața asociată sarcinii.
4. Se consideră că răul de mișcare apare foarte rar sub vârsta de 3 ani, motiv pentru care nu există produse contra răului de mișcare destinate sugarilor sub 3 ani.

Care dintre următoarele afirmații despre preparatele din drogură vegetală și formulele Kampo indicate în agitația copiilor (kan) este corectă?

1. Reiyōkaku (羚羊角, Reiyōkaku) este un drog vegetal având ca sursă cornul, printre altele, al antilopei saiga (din familia Bovidae), fiind utilizat pentru efectul de calmare a tensiunii și agitației.
2. Jinkō (沈香, Jinkō) este un drog vegetal având ca sursă lemnul, printre altele, al arborelui de agar (din familia Thymelaeaceae), fiind utilizat pentru efectul purgativ.
3. Se recomandă utilizarea sedativelor pentru copii cu prioritate pentru asigurarea unui somn liniștit al părinților etc.
4. O formulă Kampo poate fi utilizată chiar și la un sugar sub 3 luni, dacă nu este stabilită o limită inferioară de vârstă în doza și modul de administrare.

Care dintre următoarele afirmații despre componentele antitusive conținute în medicamentele antitusive-expectorante este incorectă?

1. Hidrobromura de dextrometorfan hidratată este clasificată drept componentă antitusivă narcotică.
2. Pinellia (半夏, Hange) este un drog vegetal având ca sursă tuberculul, fără stratul de suber, al plantei Pinellia ternata (din familia Araceae), cu acțiune antitusivă centrală.
3. Fosfatul de codeină hidratat și fosfatul de dihidrocodeină sunt numite și componente antitusive narcotice.
4. Tusea este o reacție declanșată de faptul că, atunci când apare o anomalie oarecare la nivelul traheei sau bronhiilor, stimulul este transmis sistemului nervos central, iar centrul tusei din bulbul rahidian intră în acțiune.

Care dintre următoarele afirmații despre fosfatul de codeină hidratat și fosfatul de dihidrocodeină este corectă?

1. Au acțiune de stimulare a motilității intestinale, putând provoca diaree ca efect secundar.
2. Chiar dacă sunt ingerate în timpul sarcinii, componenta absorbită nu traversează niciodată bariera hemato-placentară către făt.
3. Nu trec în laptele matern, motiv pentru care femeile care alăptează le pot administra fără nicio problemă.
4. Din perspectiva reducerii riscului de depresie respiratorie la copii, s-a decis, în principiu, avertizarea privind evitarea utilizării medicamentelor ce le conțin la copiii sub 12 ani.

Care dintre următoarele afirmații despre componentele bronhodilatatoare conținute în medicamentele antitusive-expectorante este incorectă?

1. Derivații xantinici, precum diprofilina, dilată bronhiile prin relaxarea musculaturii netede bronșice, prin intermediul sistemului nervos autonom.
2. Agoniștii adrenergici precum clorhidratul de metilefedrină au acțiunea de a stimula sistemul nervos simpatic, dilatând bronhiile.
3. Pentru agoniștii adrenergici și Ephedra, la persoanele diagnosticate cu boli de inimă, hipertensiune arterială, diabet sau hipertiroidism, trebuie consultat un medic sau farmacist cu privire la oportunitatea utilizării, înainte de aceasta.
4. Ephedra (麻黄, Maō) este un drog vegetal având ca sursă tulpina aeriană a unei plante din familia Ephedraceae, de la care se așteaptă, pe lângă dilatarea bronhiilor, și acțiuni precum stimularea transpirației sau efectul diuretic.

Care dintre următoarele afirmații despre componentele expectorante conținute în medicamentele antitusive-expectorante este corectă?

1. Guaifenesina are acțiunea de a dizolva și a reduce greutatea moleculară a proteinelor vâscoase din spută, reducându-i vâscozitatea.
2. Carbocisteina are acțiunea de a regla raportul dintre componentele mucusului, îmbunătățind eliminarea sputei.
3. Clorhidratul de bromhexină are doar acțiunea de a inhiba secreția de mucus de la nivelul mucoasei căilor respiratorii.
4. Clorhidratul de etilcisteină îmbunătățește eliminarea sputei prin inhibarea mișcării ciliare a mucoasei căilor respiratorii.

Care dintre următoarele afirmații despre licoriciul (甘草, Kanzō) utilizat în medicamentele antitusive-expectorante este corectă?

1. Licoriciul este un drog vegetal folosit exclusiv în medicamente, nefiind folosit ca îndulcitor în alimente obișnuite, motiv pentru care nu este necesară nicio atenție privind cantitatea totală de acid glicirizinic.
2. Licoriciul este un drog vegetal având ca sursă rădăcina și stolonul unei plante din familia Fabaceae, de la care se așteaptă, pe lângă acțiunea antiinflamatoare a acidului glicirizinic, și acțiuni precum stimularea secreției de mucus la nivelul mucoasei căilor respiratorii.
3. Pentru produsele a căror doză zilnică maximă administrată este de 10 g sau mai mult, calculată ca licoriciu (echivalent drog brut), trebuie evitată utilizarea prelungită, din cauza riscului de pseudoaldosteronism.
4. Kanzōtō (甘草湯, Kanzōtō) este o formulă Kampo formată din două plante constitutive: licoriciu și Ephedra.

Care dintre următoarele afirmații despre componentele vegetale conținute în medicamentele antitusive-expectorante este incorectă?

1. Ophiopogon (麦門冬, Bakumondō) este un drog vegetal având ca sursă porțiunea îngroșată a rădăcinii plantei Ophiopogon japonicus (din familia Liliaceae), utilizat pentru efectele antitusiv, expectorant și tonic general.
2. Fructul de Nandina (南天実, Nantenjitsu) este un drog vegetal având ca sursă planta întreagă, în perioada de înflorire, a plantei Plantago (din familia Plantaginaceae), utilizat pentru efectul expectorant.
3. Sekisan (石蒜, Sekisan) este un drog vegetal având ca sursă bulbul plantei Lycoris radiata (din familia Amaryllidaceae), utilizat pentru efectul expectorant.
4. Sâmburele de cais amar (杏仁, Kyōnin) este un drog vegetal având ca sursă sămânța caisului obișnuit sau a caisului, printre altele (din familia Rosaceae), despre care se consideră că o parte din metaboliții rezultați din descompunerea în organism au acțiunea de a calma centrul respirator și centrul tusei din bulbul rahidian.

Care dintre următoarele afirmații despre Senega (セネガ) și Poligala (遠志, Onji) este corectă?

1. Pentru produsele a căror doză zilnică maximă administrată conține 10 g sau mai mult de Senega calculată ca drog brut, se menționează o precauție legată de componentă și de doză.
2. Senega și Poligala sunt ambele droguri vegetale având ca sursă plante din familia Polygalaceae, utilizate pentru efectul expectorant.
3. Poligala este un drog vegetal având ca sursă rădăcina unei plante din familia Campanulaceae.
4. Ingerarea acestor componente vegetale poate influența valorile unor teste de sânge legate de tensiunea arterială.

Care dintre următoarele afirmații despre recomandarea consultului medical etc. în legătură cu medicamentele antitusive-expectorante este incorectă?

1. Medicamentele antitusive-expectorante nu conțin componente antipiretice, motiv pentru care nu se poate aștepta un efect de reducere a febrei.
2. Dacă simptome precum tusea, sputa sau dificultatea de respirație persistă pe termen lung, există posibilitatea unei boli pulmonare obstructive cronice (BPOC), precum bronșita cronică sau emfizemul pulmonar.
3. Dacă atacurile de astm se repetă, este de dorit să se continue utilizarea unui medicament antitusiv-expectorant OTC.
4. Dacă persistă o tuse seacă, fără spută, există posibilitatea ca aceasta să fie un simptom inițial al pneumoniei interstițiale, printre altele.

Care dintre următoarele afirmații despre modul de utilizare a medicamentelor oro-faringiene și a soluțiilor de gargară este corectă?

1. La soluția de gargară, cu cât concentrația soluției preparate este mai mare, cu atât efectul este mai puternic, motiv pentru care este bine să fie folosită nediluată cu apă.
2. Pastilele pentru supt și drajeurile de supt sunt absorbite mai rapid, iar efectul este mai puternic, dacă sunt mestecate și înghițite, decât dacă sunt supte încet în gură.
3. La soluțiile lichide de tip spray, este de dorit ca pulverizarea să se facă în timp ce se inspiră profund, astfel încât lichidul să ajungă până în fundul faringelui.
4. La soluția de gargară, în general, este eficient să se ia în gură aproximativ 10–20 ml de soluție, să se dea capul pe spate și să se facă gargară repetat, astfel încât soluția să ajungă până în fundul faringelui, apoi să se scuipe, repetând operațiunea de mai multe ori.

Care dintre următoarele afirmații despre componentele dezinfectante conținute în medicamentele oro-faringiene și soluțiile de gargară este incorectă?

1. Soluțiile de gargară ce conțin gluconat de clorhexidină sunt considerate a fi ușor de utilizat, cu iritație redusă, chiar și la persoanele cu răni sau leziuni severe în cavitatea bucală.
2. La soluțiile de gargară ce conțin povidonă iodată, utilizarea acestora poate produce decolorarea materialelor dentare ce conțin argint (proteze etc.).
3. Iodul, la reacția cu componente precum vitamina C, prezente în sucul de lămâie sau în ceai, se decolorează, pierzându-și acțiunea dezinfectantă.
4. Atunci când o componentă dezinfectantă pe bază de iod este utilizată în cavitatea bucală, aceasta duce, în cele din urmă, la ingerarea de iod, ceea ce poate influența producția de hormoni la nivelul tiroidei.