Designul informației și baze de date

Proximitatea este principiul apropierii elementelor legate între ele și al distanțării de cele fără legătură, astfel încât grupurile să se distingă dintr-o privire. Alinierea înseamnă potrivirea pozițiilor și marginilor elementelor, repetiția folosirea aceleiași înfățișări pentru elementele cu același rol, iar contrastul marcarea clară a diferențelor de importanță — niciunul nu creează gruparea.

Signifier-ul este indiciul care îl face pe utilizator să sesizeze modul de operare, precum un buton în relief care pare apăsabil sau mânerul unei uși. Utilizabilitatea este gradul de ușurință în utilizare, accesibilitatea este gradul în care oricine poate utiliza, iar persona este imaginea utilizatorului tipic presupus la proiectare.

Designul universal este ideea de a proiecta de la bun început pentru utilizatori diverși, nu de a crea versiuni separate pentru anumite categorii. A doua variantă, pregătirea de produse dedicate separate, contrazice definiția; a treia este o proiectare axată doar pe eficiență, iar ultima una axată pe estetică — niciuna nu exprimă grija pentru diversitatea utilizatorilor.

Textul alternativ transmite în scris conținutul imaginii, astfel încât informația ajunge și la cei care folosesc software de citire cu voce. Textul transformat în imagine nu mai poate fi citit cu voce și nici redimensionat, deci prima variantă este nepotrivită; a doua nu ține seama de diferențele individuale de percepție a culorilor, iar a treia nu transmite conținutul persoanelor cu deficiențe de auz — toate au efect contrar.

Percepția culorilor diferă de la om la om, deci folosirea unor indicii suplimentare, pe lângă culoare, permite oricui să distingă seriile. Roșul și verdele sunt exemplul tipic de combinație greu de deosebit; cu diferență mică de luminozitate liniile se pierd în fundal și nu pot fi citite, iar diferențele subtile de nuanță nu pot fi deosebite — toate celelalte variante sunt nepotrivite.

Pictograma este semnul desenat care transmite sensul independent de limbă; semnele grafice de orientare sunt stabilite în standardul JIS Z 8210. Infograficul este reprezentarea pe înțeles a informațiilor în general, prin grafice și ilustrații, signifier-ul este indiciul care arată modul de operare, iar diagrama este figura care exprimă relații prin linii și forme.

Structurarea înseamnă împărțirea informației pe unități de sens și indicarea ierarhiei prin titluri, pentru a fi ușor de găsit. A doua și a treia variantă nu organizează nimic, iar cititorul nu poate cuprinde ansamblul. Ultima este o separare doar vizuală, care nu transmite structura software-ului de citire cu voce, deci nu constituie structurare.

Butonul radio permite selectarea unei singure opțiuni din șirul afișat; alegerea alteia anulează selecția anterioară. Caseta de bifat se activează și se dezactivează independent pentru fiecare element, permițând selecții multiple sau nicio selecție; caseta de text este un câmp de introducere liberă a textului, iar bara de derulare mută zona afișată — niciuna nu servește selecției unice.

Caseta de bifat se activează și se dezactivează independent pentru fiecare element, permițând atât nicio selecție, cât și selecții multiple. Butonul radio și meniul derulant cu selecție unică permit o singură alegere și nu se potrivesc cerinței. Caseta de text este introducere liberă, deci formulările variază și centralizarea devine dificilă.

Meniul derulant ocupă de obicei doar un rând și, la deschidere, permite alegerea unei singure opțiuni din listă, fiind potrivit câmpurilor cu multe opțiuni. Butonul radio ocupă spațiu pentru fiecare opțiune, iar caseta de bifat este pentru selecție multiplă, deci nu corespunde condiției. Bara de progres este un afișaj al stadiului unei prelucrări, nu o componentă de introducere.

UX desemnează ansamblul experienței, incluzând, pe lângă ușurința în utilizare, satisfacția și sentimentul de siguranță. A doua variantă descrie UI (interfața cu utilizatorul), doar unul dintre elementele care compun UX; a treia este un simplu indicator al eficienței operării, iar ultima descrie debitul (throughput) — niciuna nu este definiția UX.

VUI este interfața cu utilizatorul în care intrarea și ieșirea se fac prin voce, permițând operarea chiar cu mâinile și ochii ocupați. GUI este modul de operare prin indicarea figurilor de pe ecran, CUI cel prin tastarea comenzilor text, iar API este punctul de conectare prin care programele își apelează reciproc funcțiile, nu un punct de contact operat de om.

Cifra de control se atașează codului ca cifră de verificare; același calcul se reface asupra valorii introduse și eroarea se descoperă din nepotrivire. Controlul de format verifică forma — numărul de cifre și ordinea simbolurilor —, controlul de secvență verifică ordinea datelor, iar controlul de interval verifică mărimea valorii — niciunul nu adaugă o cifră suplimentară.

Controlul prin confruntare compară valoarea cu datele corecte pregătite separat, precum masterul, și verifică dacă valoarea există acolo. Controlul numeric verifică doar dacă nu apar alte caractere decât cifre, controlul duplicatelor descoperă introducerea dublă a acelorași date, iar controlul de interval verifică încadrarea valorii între limite — niciunul nu face confruntarea cu masterul.

Controlul de interval verifică încadrarea valorii între limitele stabilite, superioară și inferioară, deci poate respinge 130. Controlul numeric verifică doar absența caracterelor nenumerice, fără a judeca mărimea; controlul de secvență verifică ordinea datelor, iar controlul duplicatelor existența acelorași date — niciunul nu poate judeca mărimea valorii.

Compresia fără pierderi este metoda la care decomprimarea redă datele identice cu originalul; se folosește la date la care niciun bit nu are voie să se schimbe, precum documentele și programele. Compresia cu pierderi aruncă o parte din informație pentru a mări rata de compresie și nu mai permite revenirea. Streamingul este tehnica redării în timpul recepției, iar arhivarea este reunirea mai multor fișiere într-unul — nu sunt clasificări ale compresiei.

JPEG este formatul cu compresie cu pierderi, care reduce volumul aruncând informațiile greu de sesizat de om, potrivit pentru salvarea fotografiilor. PNG și GIF sunt ambele cu compresie fără pierderi, decomprimarea redând imaginea originală. BMP în principiu nu comprimă, salvând ca atare informația de culoare a fiecărui pixel.

GIF este formatul de imagine statică cu compresie fără pierderi pentru cel mult 256 de culori, care suportă fundal transparent și animații simple. A doua variantă descrie JPEG, cu compresie cu pierderi în full color, a treia BMP, fără compresie, iar ultima PDF, care păstrează așezarea în pagină — niciuna nu este caracteristica GIF.

PDF este formatul de document electronic care afișează și tipărește păstrând așezarea în pagină, standardizat ca norma internațională ISO 32000. CSV este simplu text cu valori separate prin virgulă, fără formatare; la HTML aspectul se schimbă cu mărimea ecranului și setările, iar MP4 este un format video, pentru imagine și sunet.

Streamingul face recepția și redarea în paralel, deci timpul de așteptare până la începerea vizionării este scurt. Prima variantă descrie redarea după descărcare, a treia nu este un mod de vizionare a videoclipurilor, iar ultima este greșită pentru că fără compresie volumul de comunicație mai degrabă crește.

AR suprapune informații peste imaginea realității, întărind felul în care se vede realul. VR este tehnologia care blochează vederea realității și prezintă doar un spațiu artificial, MR este tehnologia care fuzionează realul cu virtualul, făcându-le să se influențeze reciproc, iar CG este termenul general pentru crearea de imagini cu calculatorul.

MR este tehnologia care fuzionează realul cu virtualul, realizând o experiență în care cele două se influențează reciproc. A doua variantă descrie VR, care blochează realitatea, a treia este o simplă transmisie de imagini de înaltă definiție, iar ultima este modelarea cu imprimanta 3D — niciuna nu înseamnă fuziunea spațiului real cu obiecte virtuale.

4K exprimă faptul că numărul de pixeli pe orizontală este de aproximativ 4.000, uzual 3.840×2.160 pixeli. 8K are de două ori mai mulți pe fiecare direcție, 7.680×4.320 pixeli. Prima variantă vorbește despre numărul de cadre, a doua despre mărimea ecranului, iar a treia despre numărul de culori — niciuna nu are legătură cu definiția lui 4K.

DBMS asigură controlul execuției simultane (controlul exclusiv), precum și protecția confidențialității prin drepturi de acces și restabilirea după incidente. Prima variantă este o tehnologie de criptare a comunicațiilor, a treia este activitatea de depanare și verificare, iar ultima este rolul serverului sau al programului de e-mail — niciuna nu este funcție a DBMS.

Cheia primară servește identificării unice a rândului, deci repetarea valorilor nu este permisă și nici valoarea nulă. Tipul de date nu este limitat la numere, putând fi și șiruri de caractere; este admisă și cheia compusă, din mai multe coloane, iar poziția coloanei nu este reglementată — prima, a doua și ultima variantă nu sunt condiții.

Cheia externă poate lua doar valori care există în cheia primară referită — proprietate numită integritate referențială. A doua variantă este rolul cheii primare sau al restricției de unicitate, iar comandarea aceluiași produs de mai multe ori este firească. Ștergerea rândurilor referite este restricționată, deci a treia este greșită, iar ultima nu are legătură cu integritatea referențială.

Normalizarea este tehnica de proiectare care elimină starea în care aceleași date sunt ținute duplicat în mai multe locuri, prevenind anomaliile de actualizare — corectarea doar într-un loc și apariția nepotrivirilor. Accelerarea căutării este rolul indexului, reunirea tabelelor este opusul normalizării, iar criptarea este alt subiect — scopurile diferă la toate.

Diagrama E-R exprimă structura datelor prin entități și relațiile dintre ele (1 la 1, 1 la mai mulți, mai mulți la mai mulți). Prima variantă este ceea ce exprimă schema logică sau diagrama de activități, a doua ceea ce exprimă organigrama sau fișa atribuțiilor, iar a treia ceea ce exprimă schema de configurație a rețelei — niciuna nu este scopul diagramei E-R.

Proiecția este operația care extrage din tabel doar coloanele necesare, deci această operație corespunde. Selecția extrage rândurile care îndeplinesc o condiție, joncțiunea leagă două tabele printr-o coloană comună, iar reuniunea este operația pe mulțimi care adună rândurile a două tabele cu aceeași formă — niciuna nu restrânge coloanele.

Selecția extrage doar rândurile care îndeplinesc condiția, componența coloanelor rămânând neschimbată. Proiecția extrage doar coloanele necesare, joncțiunea leagă două tabele prin coloana comună, iar diferența este operația pe mulțimi care determină rândurile aflate într-un tabel dar nu și în celălalt — niciuna nu este restrângerea rândurilor printr-o condiție.

Cele două tabele se leagă prin joncțiune pe coloana comună, codul de departament, într-un singur tabel, din care se proiectează cele 3 coloane: număr angajat, nume, nume departament. Nu este indicată nicio condiție de restrângere a rândurilor, deci selecția nu este necesară, iar reuniunea și diferența sunt operații pe mulțimi între tabele de aceeași formă, nefolosibile aici.

Preț unitar de cel puțin 300 au cana (800) și prosopul (500), adică 2 rânduri, iar proiecția restrânge la cele 2 coloane nume produs și preț unitar, deci rezultatul are 2 rânduri și 2 coloane. Prima variantă corespunde cazului fără restrângerea coloanelor prin proiecție, a doua cazului fără restrângerea rândurilor prin selecție, iar a treia are numărul de rânduri greșit.

La joncțiune se leagă rândurile cu aceeași valoare a codului de departament; fiecăruia dintre cele 3 rânduri de angajați îi corespunde exact un departament, deci rezultatul are 3 rânduri. D3 (administrativ), fără niciun angajat, nu apare în rezultat. 9 rânduri ar fi numărul tuturor combinațiilor, iar pentru 4 sau 6 rânduri nu există niciun temei.

Controlul exclusiv face ca prelucrarea care a început prima actualizarea să blocheze datele (lock), punând celelalte prelucrări în așteptare și prevenind contradicțiile. Backupul păstrează copii ca pregătire pentru incidente, normalizarea este tehnica de proiectare care elimină duplicarea, iar indexul accelerează căutarea — niciunul nu controlează actualizarea simultană.

Deadlockul este starea în care fiecare așteaptă deblocarea resurselor ținute de cealaltă, stare care nu se rezolvă de la sine; se elimină prin derularea înapoi forțată (rollback) a uneia dintre tranzacții. Prima variantă este doar o prelungire a timpului de așteptare, a doua un incident de suport fizic, iar ultima o duplicare a datelor — niciuna nu este oprirea prin așteptare reciprocă.

Rollbackul folosește jurnalul de dinaintea actualizării pentru a reveni la starea dinaintea începerii tranzacției. Commitul este prelucrarea care face definitive actualizările, checkpointul scrie și înregistrează conținutul ca punct de plecare al restabilirii, iar rollforwardul reface actualizările până imediat înaintea incidentului, cu jurnalul de după actualizare — direcția și scopul diferă.

La restabilirea după un incident de suport fizic, după restaurarea backupului se efectuează rollforward: refacerea actualizărilor ulterioare cu jurnalul de după actualizare. Prima variantă merge în direcția întoarcerii și nu poate restabili starea cea mai recentă. A treia nu este un mijloc realist de restabilire, iar ultima este o activitate de proiectare a structurii tabelelor, fără legătură cu restaurarea datelor.

Data mining este tehnica de dezgropare a tendințelor și relațiilor din volume mari de date, cu metode statistice și de învățare automată. Data warehouse este baza de date care acumulează date în serie cronologică pentru analiză, data mart este partea decupată din aceasta pentru o utilizare anume, iar data cleansing este operațiunea de curățare a variațiilor de scriere și a erorilor, ridicând calitatea datelor.

Data lake stochează datele brute ca atare, structurate sau nestructurate, prelucrarea făcându-se abia la momentul nevoii, pentru analiză. A doua variantă descrie data martul, a treia tabelele obținute prin normalizare, iar ultima dashboardul unui instrument BI — niciuna nu este definiția data lake-ului.

NoSQL este termenul general pentru bazele de date care, fără a se limita la forma tabelară, tratează rapid date multe și variate în structuri precum cheie-valoare sau tip document. Prima variantă descrie SQL însuși, a doua o tehnică de proiectare, iar a treia o configurare de drepturi doar-citire — niciuna nu este definiția NoSQL.