Structura și funcționarea corpului uman

Care dintre următoarele afirmații despre sistemul digestiv este corectă?

1. La nivelul esofagului sunt distribuite numeroase glande secretoare de suc digestiv, iar digestia are loc prin sucul digestiv secretat de acestea.
2. Fărâmițarea conținutului tubului digestiv prin masticație și prin mișcările tubului digestiv se numește digestie chimică.
3. Tubul digestiv este un canal ce se întinde de la cavitatea bucală până la anus, având la un adult obișnuit o lungime totală de aproximativ 9 m.
4. Mucoasa peretelui intern al intestinului gros are vilozități, care asigură absorbția eficientă a substanțelor nutritive.

Care dintre următoarele afirmații despre cavitatea bucală și salivă este incorectă?

1. Ptialina din salivă este o enzimă digestivă ce descompune proteinele în aminoacizi.
2. Prin salivă, pH-ul din cavitatea bucală este menținut aproape neutru, prevenind cariile dentare produse de aciditate.
3. Suprafața coroanei dentare este acoperită de smalț, cea mai dură parte a corpului.
4. Pe suprafața limbii se află numeroase proeminențe mici numite papile linguale, pe care sunt distribuiți mugurii gustativi ce percep gustul.

Care dintre următoarele afirmații despre stomac este corectă?

1. Timpul de retenție a conținutului în stomac este relativ scurt în cazul alimentelor bogate în lipide.
2. Pepsina din sucul gastric este o enzimă care descompune lipidele.
3. Pepsinogenul devine, sub acțiunea acidului gastric, pepsină, o enzimă care digeră proteinele.
4. Componentele din mucusul gastric au un rol important în absorbția vitaminei K la nivelul intestinului gros.

Care dintre următoarele afirmații despre intestinul subțire este incorectă?

1. Cu excepția porțiunii superioare a duodenului, peretele interior al intestinului subțire este neted, fără pliuri sau vilozități.
2. Duodenul este porțiunea, cu o lungime de aproximativ 25 cm, curbată în formă de C, ce continuă stomacul, iar la nivelul curburii se află orificiile canalului pancreatic și ale canalului biliar.
3. Este un organ tubular cu o lungime totală de 6–7 m, format din trei părți: duoden, jejun și ileon.
4. Din porțiunea intestinului subțire care urmează duodenului, aproximativ 40% din partea superioară este jejunul, iar restul de aproximativ 60% este ileonul.

Care dintre următoarele afirmații despre pancreas este corectă?

1. Pancreasul este o glandă digestivă ce furnizează exclusiv enzimele care digeră glucidele și proteinele, considerându-se că nu are un rol în furnizarea enzimelor care digeră lipidele.
2. Pancreasul este atât o glandă digestivă, cât și o glandă endocrină ce secretă în sânge, printre altele, hormoni care reglează glicemia (insulină și glucagon).
3. Tripsina din sucul pancreatic este secretată direct în formă activă și descompune proteina parțial digerată în stomac (peptonă) până la aminoacizi.
4. Sucul pancreatic este puternic acid, având rolul de a facilita descompunerea în continuare a conținutului acidulat în stomac, și este secretat în duoden.

Care dintre următoarele afirmații despre vezica biliară și bilă este incorectă?

1. Cea mai mare parte a sărurilor biliare eliberate în intestin este reabsorbită în intestinul subțire și readusă la ficat.
2. Vezica biliară este un organ care concentrează și depozitează bila produsă de ficat, iar atunci când conținutul intră în duoden, se contractă și trimite bila în intestin.
3. Bilirubina (pigmentul biliar) conținută în bilă este un produs rezidual rezultat din descompunerea leucocitelor.
4. Sărurile biliare din bilă facilitează digestia lipidelor și ajută la absorbția vitaminelor liposolubile.

Care dintre următoarele afirmații despre ficat este corectă?

1. Amoniacul, rezultat printre altele din descompunerea aminoacizilor, este metabolizat în ficat în acid uric și eliminat prin rinichi.
2. Ficatul este un organ de depozitare exclusiv pentru vitaminele liposolubile, vitaminele hidrosolubile nefiind depozitate.
3. Glucoza absorbită în intestinul subțire este transportată prin sânge la ficat, unde este depozitată sub formă de glicogen.
4. Alcoolul este metabolizat în ficat mai întâi în acid acetic, apoi, printr-o metabolizare ulterioară, devine acetaldehidă.

Care dintre următoarele afirmații despre intestinul gros este incorectă?

1. De regulă, cea mai mare parte a componentelor materiilor fecale este reprezentată de resturi alimentare, apa reprezentând doar aproximativ 5%.
2. Este un organ tubular format din cec, apendice, colon ascendent, colon transvers, colon descendent, colon sigmoid și rect.
3. Bacteriile din flora intestinului gros produc și substanțe precum vitamina K, necesară coagulării sângelui și fixării calciului în oase.
4. În intestinul gros are loc absorbția apei și a electroliților precum sodiu, potasiu, fosfat etc., formându-se materii fecale solide.

Care dintre următoarele combinații de enzimă digestivă și funcția sa este corectă?

1. lipază — conținută în salivă, descompune amidonul în dextrină și maltoză
2. maltază — descompune glucidele până la monozaharide (glucoză, galactoză, fructoză)
3. ptialină — conținută în sucul pancreatic, are acțiunea de a descompune lipidele
4. erepsină — se află pe mucoasa intestinală și descompune glucidele până la monozaharide

Care dintre următoarele afirmații despre absorbția substanțelor nutritive în intestinul subțire este incorectă?

1. Glucidele și proteinele sunt absorbite după ce sunt descompuse, sub acțiunea enzimelor digestive, în monozaharide și, respectiv, aminoacizi.
2. Atunci când lipidele devin granule lipidice lăptoase, vitaminele liposolubile sunt încorporate odată cu ele.
3. Lipidele, după ce sunt absorbite în celulele epiteliale ale mucoasei intestinului subțire, sunt transportate în întregul organism exact în forma în care au fost absorbite, fără a fi reformate.
4. Lipidele (trigliceridele) sunt descompuse sub acțiunea unei enzime digestive (lipaza).

Care dintre următoarele afirmații despre sistemul respirator este corectă?

1. Laringele este un organ tubular, înconjurat de cartilaj, situat între faringe și trahee, care are și rol de organ al fonației.
2. Din căile respiratorii, porțiunea până la faringe și laringe se numește căi respiratorii inferioare, iar porțiunea de la trahee la bronhii și plămâni se numește căi respiratorii superioare.
3. Mucusul nazal conține pepsină, aceasta fiind unul dintre mecanismele de apărare ale căilor respiratorii.
4. Faringele aparține exclusiv căilor respiratorii, nefăcând parte din tubul digestiv.

Care dintre următoarele afirmații despre plămâni este incorectă?

1. Prin peretele alveolei pulmonare, dioxidul de carbon difuzează din sânge în aerul alveolar, iar în schimb oxigenul este preluat de eritrocitele din sânge.
2. Plămânul însuși are țesut muscular care îl mișcă, umflându-se și dezumflându-se singur pentru a realiza mișcarea respiratorie.
3. Țesutul care înconjoară și susține alveolele pulmonare și capilarele se numește interstițiu.
4. În interiorul plămânului, bronhiile se ramifică fin, iar porțiunea terminală, formată din săculeți sferici, se numește alveolă pulmonară.

Care dintre următoarele afirmații despre inimă este corectă?

1. Partea dreaptă a inimii (atriul drept, ventriculul drept) trimite spre plămâni sângele adunat din întregul organism.
2. Sângele la care a avut loc schimbul gazos în plămâni intră în partea dreaptă a inimii, de unde este trimis în întregul organism.
3. Interiorul inimii este împărțit în patru cavități: ventriculul stâng și drept în partea superioară și atriul stâng și drept în partea inferioară.
4. Ventriculul adună sângele și îl trimite în atriu, iar din atriu este expulzat sângele.

Care dintre următoarele afirmații despre sistemul vascular este incorectă?

1. Vasul care transportă sângele expulzat din inimă se numește arteră, iar cel care transportă sângele care se întoarce la inimă se numește venă.
2. Cea mai mare parte a capilarelor care traversează peretele tubului digestiv se adună într-un vas numit venă portă, care intră în rinichi.
3. În venele de la nivelul membrelor sunt dezvoltate valve venoase, prezente la intervale regulate, care previn refluxul sângelui.
4. Deoarece presiunea din vene este relativ scăzută, peretele vascular este mai subțire decât cel al arterelor.

Care dintre următoarele afirmații despre plasma sanguină este corectă?

1. Albumina joacă, în majoritatea cazurilor, rolul de anticorp care recunoaște în mod specific corpurile străine în cadrul reacției imune.
2. Albumina formează complexe cu hormoni sau componente ale medicamentelor, făcându-le mai puțin susceptibile la metabolizare sau eliminare atunci când sunt transportate prin sânge.
3. Vâscozitatea sângelui este determinată în principal de cantitatea de lipide din sânge, cantitatea de apă din plasmă și cantitatea de eritrocite având o influență neglijabilă.
4. Plasma sanguină este formată în proporție de aproximativ 50% din apă, iar restul, în cea mai mare parte, din proteine.

Care dintre următoarele afirmații despre eritrocite este incorectă?

1. Eritrocitul este o celulă în formă de disc, concavă la mijloc, care reprezintă aproximativ 40% din întregul volum de sânge.
2. Hemoglobina este o proteină combinată cu fier, care se leagă de molecula de oxigen în locurile cu concentrație ridicată de oxigen.
3. Eritrocitele sunt produse în măduva osoasă.
4. Cea mai mare parte a dioxidului de carbon este transportată de la țesuturile periferice la plămâni legată de hemoglobină.

Care dintre următoarele afirmații despre leucocite este corectă?

1. Limfocitele reprezintă aproximativ 1/3 din leucocite și cuprind limfocitul T, care recunoaște corpuri străine precum bacterii sau virusuri, și limfocitul B, care produce anticorpi împotriva acestora.
2. Monocitul este cel mai numeros tip de leucocit, reprezentând aproximativ 60% din total, și pătrunde prin peretele vascular în țesuturi, unde preia prin fagocitoză bacterii sau virusuri și le descompune.
3. Atunci când apare o infecție sau o inflamație, numărul total de leucocite crește, dar proporția fiecărui tip nu se modifică.
4. Neutrofilul reprezintă doar aproximativ 5% din leucocite, dar este cel mai mare și, în țesuturi, este numit macrofag, având o capacitate puternică de fagocitoză.

Care dintre următoarele afirmații despre trombocite și mecanismul hemostazei este incorectă?

1. Fibrina, un tip de proteină plasmatică, se polimerizează la nivelul rănii, devenind fibrinogen filamentos.
2. Eritrocitele, trombocitele etc. se încurcă în filamentele de fibrină, formând un cheag ce astupă rana.
3. Vasul de sânge lezat își reduce fluxul de sânge prin contracția peretelui vascular, prevenind scurgerea unei cantități mari de sânge.
4. Trombocitele aderă și se agregă la locul leziunii, acoperind rana.

Care dintre următoarele afirmații despre splină este corectă?

1. Splina este un organ spongios de mărimea unui pumn, situat în partea superioară stângă a abdomenului, în spatele stomacului.
2. Funcția principală a splinei este de a filtra din sângele care o traversează leucocitele îmbătrânite și de a le procesa.
3. Splina nu conține țesut limfatic și nu este implicată în răspunsul imun.
4. Eritrocitele îmbătrânite, care și-au pierdut flexibilitatea, alunecă prin structura reticulară a splinei și revin în circulația generală.

Care dintre următoarele afirmații despre sistemul limfatic este incorectă?

1. În interiorul ganglionilor limfatici sunt aglomerate limfocite și macrofage, iar bacteriile sau virusurile transportate de limfă sunt eliminate aici prin reacție imună.
2. Limfa are o compoziție aproape identică cu cea a plasmei sanguine, dar conține mai puține proteine și include limfocite.
3. Vasele limfatice se unesc treptat, devenind din ce în ce mai groase, și ajung, în final, la o arteră situată sub claviculă.
4. Sistemul limfatic nu are un organ cu funcție de pompă precum inima, iar circulația limfei se datorează în principal contracției mușchilor scheletici.

Care dintre următoarele afirmații despre structura rinichiului este corectă?

1. Capsula Bowman, în formă de sac, înconjoară exteriorul glomerulului, iar acest ansamblu se numește corpuscul renal.
2. În corpusculul renal are loc reabsorbția produselor reziduale, iar în tubul renal are loc filtrarea sângelui.
3. Rinichii sunt un organ pereche, în formă de bob, situat deasupra diafragmei, de o parte și de alta a coloanei vertebrale.
4. Tubul renal și ureterul formează împreună nefronul, unitatea funcțională de bază a rinichiului.

Care dintre următoarele afirmații despre formarea urinei la nivelul rinichiului este incorectă?

1. La nivelul tubului renal sunt reabsorbite substanțele nutritive precum glucoza și aminoacizii din urina primară, precum și apa și electroliții necesari menținerii sângelui.
2. Și componentele plasmatice, altele decât celulele sanguine și proteinele, sunt filtrate la nivelul corpusculului renal.
3. Urina se formează prin filtrarea sângelui, dar, chiar în stare de sănătate, conține întotdeauna microorganisme precum bacterii.
4. La nivelul corpusculului renal, produsele reziduale din sânge, precum ureea, sunt filtrate și intră ca urină primară în tubul renal.

Care dintre următoarele afirmații despre rinichi este corectă?

1. În rinichi are loc, în special, reglarea eliminării calciului dintre apă și electroliți.
2. Prin rinichi trece 1/2–1/3 din sângele expulzat de inimă.
3. Vitamina K, ingerată din alimente sau sintetizată în organism, este transformată de rinichi în forma sa activă.
4. Rinichiul are și funcție de glandă endocrină, secretând un hormon care stimulează producerea de eritrocite în măduva osoasă.

Care dintre următoarele afirmații despre glanda suprarenală este incorectă?

1. Aldosteronul are rolul de a regla eliminarea electroliților și a apei.
2. În cortexul suprarenal sunt produse și secretate adrenalina și noradrenalina, care acționează asupra sistemului nervos autonom.
3. Aldosteronul, unul dintre hormonii corticosuprarenali, are acțiunea de a reține sare și apă în organism și de a favoriza eliminarea potasiului.
4. Glandele suprarenale sunt anexate deasupra fiecărui rinichi, stânga și dreapta, și au o structură cu două straturi: cortex și medulară.

Care dintre următoarele afirmații despre căile urinare (vezica urinară, uretra) este corectă?

1. Deoarece bărbații au o uretră scurtă, atunci când pătrund bacterii, infecția se extinde mai ușor până la vezica urinară.
2. Atunci când sfincterul vezicii urinare, situat la orificiul vezicii, se relaxează, mușchiul detrusor din peretele vezicii se contractă în același timp, iar urina este împinsă spre uretră.
3. La femei, sub vezica urinară se află prostata, care înconjoară uretra și care se poate mări odată cu înaintarea în vârstă.
4. La urinare, sfincterul vezicii urinare, situat la orificiul vezicii, se contractă, în timp ce mușchiul detrusor din peretele vezicii se relaxează în același timp.

Care dintre următoarele afirmații despre ochi este corectă?

1. Corneea transparentă și cristalinul sunt străbătute de vase de sânge, prin care li se furnizează substanțe nutritive și oxigen.
2. Spațiul dintre retină și cristalin este umplut cu o substanță transparentă asemănătoare gelatinei, numită umoare apoasă.
3. Spațiul dintre cornee și cristalin este umplut cu lichid tisular (umoare apoasă), care creează în interiorul ochiului o presiune determinată (presiunea intraoculară).
4. În fața cristalinului se află irisul, care modifică grosimea cristalinului pentru a realiza focalizarea la distanțe diferite.

Care dintre următoarele afirmații despre ochi este incorectă?

1. Vitamina A este indispensabilă reacției prin care celulele fotoreceptoare ce reacționează sensibil chiar și la puțină lumină percep lumina, iar lipsa ei produce o scădere a vederii nocturne (nictalopie).
2. Cristalinul devine plat când se privesc obiecte apropiate, și rotund și mai gros când se privesc obiecte îndepărtate.
3. Prin contracția și relaxarea corpului ciliar, cristalinul devine rotund și mai gros când se privesc obiecte apropiate, și plat când se privesc obiecte îndepărtate.
4. Retina are o densitate mare de celule fotoreceptoare (celule vizuale), iar fibrele nervoase ale retinei se unesc în spatele globului ocular, formând nervul optic.

Care dintre următoarele afirmații despre pleoape, conjunctivă și aparatul lacrimal este corectă?

1. În congestia conjunctivală, partea albă a ochiului se înroșește, dar partea interioară a pleoapei nu se înroșește, rămânând albă.
2. Pleoapa are un țesut subcutanat gros și rezistent, motiv pentru care, la un traumatism, sângerarea internă sau lacerarea apar mai greu.
3. Lacrima conține lizozimă, imunoglobuline etc., având rolul de a proteja corneea și conjunctiva de infecții.
4. Glanda lacrimală este o glandă secretoare situată pe partea interioară a pleoapei inferioare, care produce lacrimile având ca materie primă limfa.

Care dintre următoarele afirmații despre nas este incorectă?

1. Atunci când moleculele odorante stimulează celulele olfactive din mucoasa părții superioare a cavității nazale, stimulul este transmis la centrul olfactiv din creier.
2. Partea anterioară a septului nazal este ușor de rănit și predispusă la sângerări nazale, deoarece are o rețea bogată de capilare și o mucoasă subțire.
3. Simțul mirosului este foarte sensibil, dar se acomodează ușor, astfel încât, dacă se inhalează continuu același miros, treptat acesta nu mai este perceput.
4. Canalul care leagă sinusurile paranazale de cavitatea nazală este gros și larg, motiv pentru care umflarea mucoasei nazale nu produce niciodată inflamație la nivelul sinusurilor.

Care dintre următoarele afirmații despre ureche este corectă?

1. Urechea internă este formată din două părți: vestibulul, organul auditiv care percepe sunetul, și cohleea, organul de echilibru care percepe echilibrul corpului.
2. La copiii mici, trompa lui Eustachio este groasă, scurtă și are un traseu aproape orizontal, motiv pentru care virusurile sau bacteriile pătrund mai ușor din cavitatea nazală, provocând infecții.
3. Interiorul cohleei este umplut cu aer, iar vibrația transmisă de la osiculele auditive stimulează direct nervul auditiv, permițând perceperea sunetului.
4. Urechea externă este formată din trei părți — timpan, cavitate timpanică, osiculele auditive și trompa lui Eustachio —, iar vibrația timpanului este amplificată de osiculele auditive și transmisă spre urechea internă.

Care dintre următoarele afirmații despre tipurile de leucocite și rolul lor este corectă?

1. Limfocitul reprezintă doar aproximativ 5% din leucocite, dar este cel mai mare și are o capacitate puternică de fagocitoză, fiind numit macrofag în țesuturi.
2. Neutrofilul poate trece prin peretele vascular și pătrunde în țesuturi, migrând spre țesutul unde a apărut infecția și preluând prin fagocitoză bacterii sau virusuri, pe care le descompune.
3. Printre leucocite se numără cele implicate în infecția cu bacterii sau virusuri, dar niciunul nu este implicat în alergii.
4. Monocitul proliferează în țesuturile limfatice, precum ganglionii limfatici și splina, recunoaște corpuri străine precum bacterii sau virusuri și produce anticorpi (imunoglobuline) împotriva acestora.

Care dintre următoarele afirmații despre sistemul nervos central este corectă?

1. Centrul cardiac, care reglează ritmul cardiac, și centrul respirator, care reglează respirația, se află în măduva spinării.
2. Funcția prin care capilarele din creier protejează mediul lichidului interstițial al sistemului nervos central de fluctuațiile compoziției sângelui se numește bariera hemato-encefalică.
3. Consumul de oxigen al creierului reprezintă aproximativ 25% din întregul organism, iar consumul de glucoză reprezintă aproximativ 20%.
4. Reflexul spinal desemnează faptul că toate stimulii primite de la periferie sunt procesate prin intermediul creierului.

Care dintre următoarele afirmații despre bariera hemato-encefalică este incorectă?

1. În creier, volumul circulației sanguine reprezintă aproximativ 15% din debitul cardiac.
2. Macromoleculele precum proteinele, dar și moleculele mici ionizate, trec mai greu din sânge în țesutul cerebral.
3. Vasele de sânge din creier au o selectivitate mai ridicată pentru trecerea substanțelor, comparativ cu periferia.
4. La copii, bariera hemato-encefalică este dezvoltată, astfel încât componentele medicamentului ajunse în circulația sanguină ajung mai greu la țesutul cerebral.

Care dintre următoarele afirmații despre piele este incorectă?

1. Mușchiul erector al firului de păr se contractă sub stimuli precum modificările de temperatură sau de emoție, producând reflexul de piloerecție (așa-numita «piele de găină»), la care porii se ridică.
2. Melanina este produsă de celulele producătoare de melanină (melanocite), situate în stratul cel mai profund al epidermei.
3. Pielea are o structură cu trei straturi: epidermă, dermă și țesut subcutanat.
4. Glandele apocrine (glandele mirosului corporal) sunt distribuite pe tot corpul, inclusiv în locuri fără rădăcini de păr, precum palmele.

Care dintre următoarele afirmații despre acțiunea sistemului nervos autonom asupra organelor efectoare este corectă?

1. Atunci când sistemul nervos simpatic devine activ, pupila se dilată.
2. Atunci când sistemul nervos parasimpatic devine activ, pupila se dilată.
3. Atunci când sistemul nervos parasimpatic devine activ, se secretă o cantitate mică de salivă vâscoasă.
4. Atunci când sistemul nervos simpatic devine activ, secreția salivară este stimulată.

Care dintre următoarele afirmații despre acțiunea sistemului nervos autonom asupra inimii și vaselor periferice este incorectă?

1. Atunci când sistemul nervos parasimpatic devine activ, frecvența cardiacă scade.
2. Atunci când sistemul nervos parasimpatic devine activ, vasele periferice se dilată, iar tensiunea arterială scade.
3. Atunci când sistemul nervos simpatic devine activ, vasele periferice se dilată, iar tensiunea arterială scade.
4. Atunci când sistemul nervos simpatic devine activ, frecvența cardiacă crește.

Care dintre următoarele afirmații despre acțiunea sistemului nervos autonom asupra traheei, bronhiilor și stomacului este corectă?

1. Atunci când sistemul nervos simpatic devine activ, secreția sucului gastric este stimulată.
2. Atunci când sistemul nervos parasimpatic devine activ, traheea și bronhiile se dilată.
3. Atunci când sistemul nervos simpatic devine activ, traheea și bronhiile se dilată.
4. Atunci când sistemul nervos parasimpatic devine activ, vasele de sânge ale stomacului se contractă.

Care dintre următoarele afirmații despre acțiunea sistemului nervos autonom asupra intestinului și ficatului este incorectă?

1. Atunci când sistemul nervos simpatic devine activ, în ficat glicogenul este descompus, eliberându-se glucoză.
2. Atunci când sistemul nervos simpatic devine activ, mișcarea intestinală este stimulată.
3. Atunci când sistemul nervos parasimpatic devine activ, mișcarea intestinală este stimulată.
4. Atunci când sistemul nervos parasimpatic devine activ, în ficat are loc sinteza glicogenului.

Care dintre următoarele afirmații despre acțiunea sistemului nervos autonom asupra vezicii urinare și pielii este corectă?

1. Atunci când sistemul nervos simpatic devine activ, mușchiul detrusor se relaxează, inhibând urinarea.
2. Atunci când sistemul nervos parasimpatic devine activ, mușchiul detrusor se relaxează, favorizând urinarea.
3. Atunci când sistemul nervos parasimpatic devine activ, mușchiul erector al firului de păr de pe suprafața corpului se contractă.
4. Atunci când sistemul nervos simpatic devine activ, mușchiul detrusor se contractă, favorizând urinarea.

Care dintre următoarele afirmații despre sistemul nervos autonom este incorectă?

1. Organele efectoare sunt inervate de două sisteme nervoase — sistemul nervos simpatic și sistemul nervos parasimpatic —, care de regulă acționează antagonic unul față de celălalt.
2. Neurotransmițătorul eliberat din capătul fibrei postganglionare a nervului simpatic este noradrenalina.
3. Atunci când sistemul nervos parasimpatic devine activ, transpirația de la nivelul glandelor sudoripare este stimulată.
4. La capătul fibrei nervoase simpatice care inervează glandele sudoripare, în mod excepțional, este eliberată acetilcolina ca neurotransmițător.