Rețele

LAN este rețeaua care leagă echipamentele dintr-un perimetru limitat, precum aceeași clădire sau același teren, deci prima variantă este corectă. A doua descrie WAN-ul, care leagă sedii îndepărtate, iar a treia descrie internetul. Ultima se apropie de extranet, o perspectivă diferită de clasificarea după întindere, proprie LAN-ului.

Volumul de date este 1×1.000×1.000.000×8 = 8.000.000.000 de biți. Viteza efectivă este 100 Mbiți/s×50% = 50.000.000 de biți/s, deci 8.000.000.000÷50.000.000 = 160 de secunde — a doua variantă este corectă. 80 de secunde este valoarea cu eficiența de transmisie omisă, iar 320 și 640 de secunde sunt erori care subestimează și mai mult viteza efectivă.

Numele de rețea dat punctului de acces al LAN-ului fără fir este SSID; utilizatorul alege acest nume pentru a indica destinația conectării, deci a doua variantă este corectă. Prima este numărul de identificare de 48 de biți atribuit plăcii NIC, a treia este adresa IP a echipamentului care servește drept ieșire spre exterior, iar ultima este numele care desemnează organizații și altele pe internet — niciuna nu este numele destinației de conectare în LAN-ul fără fir.

Volumul de date este 300×1.000.000×8 = 2.400.000.000 de biți. Viteza efectivă este 20 Mbiți/s×80% = 16.000.000 de biți/s, deci 2.400.000.000÷16.000.000 = 150 de secunde — a treia variantă este corectă. 120 de secunde este valoarea cu eficiența de transmisie omisă, 18,75 secunde valoarea cu conversia octeților în biți uitată, iar 240 de secunde o eroare care micșorează greșit viteza efectivă.

Cel care se uită la adresa IP și alege ruta între rețele diferite, retransmițând, este routerul, deci ultima variantă este corectă. Repetorul este echipamentul care amplifică semnalul pentru a prelungi distanța, NIC este componenta care conectează calculatorul la LAN, iar switchul se uită la adresa MAC și trimite datele doar către portul destinației din aceeași rețea — niciunul nu face alegerea rutei între rețele.

Volumul de date este 600×1.000.000×8 = 4.800.000.000 de biți. Pentru trimiterea în 60 de secunde este necesară o viteză efectivă de 4.800.000.000÷60 = 80.000.000 de biți/s; cu eficiența de transmisie de 80%, viteza liniei trebuie să fie 80÷0,8 = 100 Mbiți/s — a treia variantă este corectă. 80 este valoarea fără luarea în calcul a eficienței, 64 valoarea înmulțită greșit cu 0,8, iar 125 valoarea cu numitorul calculului încurcat.

Volumul de date este 512×1.024×1.024×8 = 4.294.967.296 de biți. M-ul vitezei de comunicație înseamnă 1.000.000, deci viteza efectivă este 200.000.000×50% = 100.000.000 de biți/s, iar 4.294.967.296÷100.000.000 = aproximativ 42,9 secunde — a treia variantă este corectă. Aproximativ 41 de secunde este valoarea pentru cazul în care 1 Moctet s-ar lua ca 1.000.000 de octeți, aproximativ 21 de secunde valoarea cu eficiența de transmisie omisă, iar aproximativ 86 de secunde o eroare care înjumătățește viteza efectivă.

Cea care poate fi atribuită liber în interiorul organizației și cu care nu se poate comunica direct pe internet este adresa IP privată, deci prima variantă este corectă. A doua este adresa administrată să nu se repete, cu care se poate comunica direct pe internet, a treia este numărul de identificare atribuit plăcii NIC la fabricare, iar ultima este numele dat pentru a fi ușor de înțeles de oameni — niciuna nu corespunde.

Mecanismul care convertește reciproc numele și adresele IP este DNS, deci ultima variantă este corectă. Primul este mecanismul care distribuie automat echipamentelor conectate setări precum adresa IP, al doilea este mecanismul care convertește între adrese IP private și globale, iar al treilea este mecanismul care potrivește ceasul echipamentelor la ora exactă — niciunul nu face conversia numelor.

Cel care atribuie automat echipamentelor conectate setări precum adresa IP este DHCP, deci a doua variantă este corectă. Primul este mecanismul de conversie între nume și adrese IP, al treilea este protocolul de transfer al fișierelor, iar ultimul protocolul de potrivire a orei echipamentelor — niciunul nu face atribuirea adreselor.

Routerul este echipamentul care se uită la adresa IP și alege ruta până la rețeaua destinatarului, iar aceasta este funcția stratului rețea, deci prima variantă este corectă. La stratul legătură de date operează bridge-urile și switchurile, la stratul fizic repetoarele și huburile cu repetor. Cel care tratează și straturile de deasupra stratului transport este gateway-ul.

Adresa MAC este numărul de identificare de 48 de biți atribuit plăcii NIC la fabricare și în principiu nu se schimbă, deci a treia variantă este corectă. Prima descrie adresa IP, a doua numărul de port, iar ultima cookie-ul. Faptul că nu se schimbă nici la schimbarea rețelei este marea diferență față de adresa IP.

Cel care combină HTTP cu criptarea, prevenind interceptarea și falsificarea conținutului comunicației, este HTTPS, deci ultima variantă este corectă. Primul este protocolul de bază al schimbului de pagini web, dar nu criptează. Al doilea servește transferului de fișiere, iar al treilea primirii e-mailurilor — niciunul nu are rolul comunicației web criptate.

NAT este mecanismul care convertește reciproc adresele IP private folosite în interiorul companiei și adresele IP globale folosite pe internet, deci a doua variantă este corectă. Prima descrie DNS, a treia DHCP, iar ultima VPN. Datorită NAT, multe echipamente pot folosi internetul cu puține adrese IP globale.

Cel folosit la trimiterea e-mailurilor este SMTP, deci prima variantă este corectă. Al doilea și al treilea sunt amândouă protocoale de primire a e-mailurilor: POP3 descarcă mesajele pe terminal pentru citire, iar IMAP4 le citește lăsându-le pe server. Ultimul este protocolul de transfer al fișierelor și nu se folosește la trimiterea sau primirea e-mailurilor.

IMAP4 tratează mesajele lăsându-le pe server, iar starea de citit și împărțirea pe dosare se administrează tot pe server, deci mesajele pot fi citite în aceeași stare de pe mai multe terminale, precum PC-ul și smartphone-ul — ultima variantă este corectă. Criptarea din prima variantă și renunțarea la autentificare din a doua nu sunt funcții ale IMAP4. A treia descrie POP3, care descarcă pe terminal.

Adresele puse la Bcc nu se afișează celorlalți destinatari, deci prima variantă este corectă. Adresele puse la Cc sau la To sunt vizibile tuturor destinatarilor, ceea ce constituie o scurgere de adrese. Ultima variantă este câmpul care indică destinația răspunsurilor și nu schimbă felul în care destinatarii văd adresele.

Datele de mici dimensiuni salvate în browser și trimise înapoi serverului la accesul următor sunt cookie-urile, folosite de pildă la menținerea stării de autentificare, deci a doua variantă este corectă. Primul este mecanismul de difuzare a informațiilor despre actualizările unui sit, al treilea mecanismul de administrare a paginilor web fără cunoștințe de specialitate, iar ultimul demersul de a apărea pe pozițiile de sus în rezultatele căutării.

Tehnologia care creează prin criptare și autentificare o linie dedicată virtuală peste liniile publice este VPN, deci ultima variantă este corectă. Prima este tehnologia trimiterii vocii prin rețele IP, a doua este metoda de comunicație fără fir pentru IoT, cu consum mic și rază mare, iar a treia este tehnologia controlării flexibile, prin software, a configurației rețelei — niciuna nu creează o linie dedicată virtuală sigură.

Celelalte PC-uri conectându-se normal, este logic să fie suspectată o cauză proprie acelui singur PC, nu routerul comun sau linia; verificarea conexiunii prin cablu sau fără fir și a setărilor, a treia variantă, este primul pas. Prima și ultima ar presupune simptome și la ceilalți sau la alte PC-uri, ceea ce contrazice situația. A doua îi afectează și pe utilizatorii fără probleme, deci este nepotrivită.